Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi
Repere monografice
Ca eparhie de sine stătătoare, Eparhia Dunării de Jos a fost înfiinţată în anul 1864, preluând o parte din teritoriile vechii Mitropolii a Vicinei şi fiind continuatoarea Mitropoliei Proilaviei (ante 1580-1829), care a avut sediul în Brăila. După Războiul de Independenţă, sediul episcopiei se mută de la Izmail (astăzi pe teritoriul Republicii Ucraina) la Galaţi (1878), unde se află şi în prezent. Faptul acesta s-a petrecut sub păstorirea primului episcop al acestei eparhii, Melchisedec Ştefănescu (1823-1892), unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, membru al Academiei Române.
Stabilirea sediului Episcopiei la Galaţi a determinat şi alegerea unei biserici care să preia funcţia de catedrală episcopală. Învăţatul episcop Melchisedec s-a oprit asupra bisericii „Sfântul Nicolae”, fostă mănăstire, unde la mijlocul veacului al VII-lea îşi avusese reşedinţa Sfântul Atanasie Patelarie ( †1654), fost patriarh ecumenic, iar în a doua jumătate a aceluiaşi secol, mitropolitul Grigorie al Niceii. Această biserică însă nu corespundea întru totul unei astfel de destinaţii, de aceea episcopii Dunării de Jos, Iosif Gheorghian (1879-1886) şi Partenie Clinceni (1886-1902) vor încerca să construiască o nouă catedrală.
Cel care va reuşi să pună început unei astfel de construcţii va fi episcopul Pimen Georgescu (1902-1909). Acesta va stărui mult pe lângă autorităţile româneşti pentru ridicarea unei catedrale în Galaţi, mai ales că în urma cutremurului din 31 august 1903, biserica „Sfântul Nicolae” a trebuit să fie închisă.
Doi mari arhitecţi ai vremii, Petre Antonescu (1873-1965) şi Ştefan Burcuş (1871-1928) au reuşit să convingă Comisia de Jurizare că proiectele lor, îngemănate, oferă imaginea unui monument arhitectural de o deosebită somptuozitate.
În 14 iulie 1905 s-a sfinţit locul pentru noua catedrală, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae (pe terenul oferit de Primărie, situat între străzile Domnească şi Mihai Bravu). Momentul aşezării pietrei fundamentale a fost organizat de către episcopul Pimen ca o mare solemnitate, în ziua de 27 aprilie 1906, oaspeţi de seamă ai acestui eveniment religios fiind principele României, Ferdinand, şi principesa Maria. În documentul întocmit cu acest prilej, semnat de regele Carol I, regina Elisabeta şi de toţi membrii guvernului se arăta că locaşul căruia i se punea atunci piatra de temelie era destinat să „vecinicească” realizările celor 40 de ani de când Carol I conducea România.
Lucrările la construcţia catedralei au durat din 1906 până în 1917. Între timp, sarcina de ridicare a acestei măreţe biserici o va prelua noul episcop al Dunării de Jos, Nifon Niculescu (1909-1921), după trecerea înaintaşului său, episcopul Pimen, în scaunul de mitropolit al Moldovei.
Episcopul Nifon se va strădui să finalizeze lucrările şi să doteze catedrala cu cele necesare slujirii. Mai mult, îl angajează pe pictorul Costin Petrescu (1871-1954), care îmbracă pereţii interiori ai bisericii cu o pictură în ulei, în stil realist.
În 6 august 1917, în toiul luptelor de la Mărăşeşti, din Primul Război Mondial, ierarhul Nifon al Dunării de Jos sfinţeşte catedrala, aşezând la intrarea în sfântul locaş următoarea pisanie: „Această sfântă biserică, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae – Catedrala Episcopală din Galaţi – s-a ridicat din temelie cu cheltuiala statului român, în anul 1906, prin osârdia P.S. Episcop Pimen, astăzi Mitropolit al Moldovei, sub domnia regelui Carol I şi s-a desăvârşit şi sfinţit de episcopul Nifon al Dunării de Jos, în ziua de 6 august 1917, sub domnia MS. regelui Ferdinand I al României şi pe vremea marelui Război european „.
Terenul slab pe care s-a fundat catedrala, cutremurele, precum şi intemperiile vremii au afectat, în timp, rezistenţa construcţiei.
Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos (1924-1947) se va preocupa să repare sfântul locaş şi să recondiţioneze pictura. După încheierea acestor lucrări, va resfinţi catedrala în ziua de 20 decembrie 1936. Patru ani mai târziu însă, la marele cutremur din noiembrie 1940, turla mare a bisericii s-a prăbuşit, iar pereţii s-au fisurat. Episcopul Cosma încearcă să o reconstruiască, încercări preluate şi de episcopul Antim Nica în scurta sa perioadă de locotenenţă la Dunărea de Jos (1947-1950).
Cel care va reuşi refacerea aproape din temelii a catedralei va fi episcopul Chesarie Păunescu (1950-1975). Cu ajutorul unor arhitecţi renumiţi, precum Stavru Coţifide şi Eugen Chefneux (1914-1978), reconstruieşte marea biserică între anii 1950-1957, fără să modifice planurile arhitectului Petre Antonescu. Pictura iniţială a lui Costin Petrescu fiind grav deteriorată este decapată şi, între anii 1953-1957, catedrala este repictată integral, în frescă, de artistul plastic Gheorghe Popescu, care realizează o pictură bisericească de o mare valoare.
Catedrala s-a resfinţit în ziua de 7 iulie 1957, de un sobor de şapte arhierei.
Sub păstorirea arhiepiscopului Antim Nica (1973-1994), catedrala a suferit de pe urma cutremurelor de pământ din anii 1977, 1986 şi 1990, ca şi din cauza tasărilor terenului. Vrednicul arhipăstor a iniţiat lucrările de refacere a catedralei, în mai multe etape.
La începutul anului 1990, Înaltpreasfinţitul Casian a fost hirotonit şi instalat (atunci) ca arhiereu – vicar la Galaţi, preluând dificila sarcină de a se preocupa şi de consolidarea şi repararea catedralei. Apelând la specialişti în construcţii de renume naţional şi mondial, precum acad. Panaite Mazilu, prof. univ. ing. Alexandru Cişmigiu, dr. ing. Octavian Coşovliu ş.a., cu sprijinul unor fruntaşi ai vieţii sociale din Galaţi, ÎPS Casian a reuşit, în intervalul anilor 1990-2005, să ducă la bun sfârşit lucrările de refacere a monumentalei biserici. Întreaga construcţie a fost consolidată, s-a refăcut acoperişul cu tablă de aramă şi s-au recondiţionat faţadele exterioare, s-a restaurat pictura interioară (de către o echipă condusă de pictorul restaurator Cristian-Gheorghe Condurache), s-a făcut un nou pavaj exterior şi multe altele.
La 30 noiembrie 1995, Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de mai mulţi arhierei, a sfinţit altarul catedralei. Cinci ani mai târziu (la 12 octombrie 2000), Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, împreună cu fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, însoţiţi de un sobor de arhierei au sfinţit Sfânta Masă a catedralei, în cadrul unei măreţe ceremonii religioase. Cu acest prilej, catedralei i s-a mai consacrat ca ocrotitor Sfântul Apostol Andrei, alături de Sfântul Ierarh Nicolae.
Urmare altor lucrări de înfrumuseţare şi amenajării pe verticală a întregii incinte, Catedrala Dunării de Jos, rectitorită, a fost bine pregătită pentru a primi resfinţirea. Evenimentul a avut loc în contextul sărbătoririi centenarului Catedralei din Galaţi, 1906-2006, la 17 octombrie, când Eparhia Dunării de Jos prăznuia 10 ani de la aducerea la Galaţi a moaştelor Sfântului Apostol Andrei. La slujbă au participat ierarhi-membri ai Sfântului Sinod, sub protia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi delegat, la eveniment, al fericitului întru adormire Patriarh Teoctist.
Evenimente, personalităţi, date importante din istoria Catedralei din Galaţi
În mai mult de centenara sa existenţă, Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi a înregistrat multe evenimente spirituale remarcabile. Milioane de creştini ortodocşi au pătruns cu evlavie şi sfială în interiorul ei, participând la sfintele slujbe (în catedrală, care are regim de mănăstire, se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie), rugându-se, ascultând cântările minunate ale corului şi predicile ierarhilor locali ori din alte părţi, precum şi ale unor preoţi.
Mulţi dintre credincioşi, îndeosebi după refacerea catedralei în 1957, veneau să se închine şi să se roage la racla cu moaştele Sfântului Mucenic Pantelimon aşezate în această biserică, într-un baldachin care până la reparaţiile din 1995 se afla înspre altar, în partea de sud-est.
Unul dintre marile merite ale Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian este acela de a fi stăruit să primească şi să aşeze în catedrală moaşte a cât mai multor sfinţi. Astfel, în prezent, în această biserică „mamă” a tuturor bisericilor din eparhie se află, spre închinarea credincioşilor, într-o minunată raclă de argint, realizată la iniţiativa Înaltpreasfinţiei Sale, moaştele următorilor mari Sfinţi ai Bisericii de Răsărit: Sfântul Apostol Andrei (prăznuit la 30 noiembrie), Sfântul Mare Mucenic Eustaţie (prăznuit la 20 septembrie), Sfântul Dimitrie cel Nou (prăznuit la 27 octombrie), Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (prăznuit la 13 noiembrie), Cuviosul Ioan Damaschin (prăznuit la 4 decembrie), Sfântul Ierarh Nicolae (prăznuit la 6 decembrie), Sfântul Sfinţit Ierarh Ignatie Teoforul (prăznuit la 20 decembrie), Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (prăznuit la 27 decembrie), Cuviosul Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie), Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie (prăznuit la 10 februarie), Cuviosul Mucenic Conon (prăznuit la 5 martie), Sfinţii Mucenici din Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Eterie şi Capiton (prăznuiţi la 7 martie), Cuviosul Ioan Scărarul (prăznuit la 30 martie), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (prăznuit la 23 aprilie), Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena (prăznuită la 22 iulie), Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (prăznuit la 27 iulie), la care se adaugă un veşmânt de la moaştele Cuvioasei Parascheva (prăznuită la 14 octombrie).
De ziua prăznuirii acestora, mulţi credincioşi vin în pelerinaj la catedrală, pentru a săruta sfintele moaşte şi a invoca sprijinul sfinţilor. Pe lângă mijlocirea acestor aleşi ai lui Dumnezeu, în Catedrala Episcopală se înalţă rugăciuni şi în cinstea altor sfinţi, ale căror moaşte sunt aşezate spre închinare în acest locaş de câteva ori pe an, şi anume: Sfântul Ioan Casian (prăznuit la 29 februarie), Sfântul Ierarh Atanasie, Patriarhul Constantinopolului (prăznuit la 2 mai), Sfântul Mucenic Emilian (prăznuit la 18 iulie), Sfântul Ioan cel Milostiv (prăznuit la 12 noiembrie), Sfântul Mucenic Dasie (prăznuit la 20 noiembrie), Sfântul Atanasie de la Lavra Pecerskaia, împreună cu o părticică din Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos şi cu veşmântul Sfântului Efrem de la Lavra Pecerskaia (prăznuit la 7 martie).
Catedrala Arhiepiscopală a reprezentat şi continuă să fie „centrul zero” al unor importante evenimente spirituale. În primul rând, amintim că, din iniţiativa Chiriarhului Dunării de Jos, dr. Casian Crăciun, cu binecuvântarea fericitului întru adormire Patriarh Teoctist sau a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României (după 30 septembrie 2008), aici au fost aduse în procesiune, de la diferite eparhii din străinătate, moaştele Sfântului Apostol Andrei (16-17 octombrie 1996) – eveniment cu largi rezonanţe, care a imprimat un suflu nou vieţii bisericeşti de la Dunărea de Jos, brâul Maicii Domnului (19-21 octombrie 2001), moaştele Sfântului Ioan Casian (17-18 octombrie 2002), moaştele Sfântului Ierarh Atanasie al Constantinopolului (26 octombrie 2004 şi 9 mai 2006), moaştele Sfântului Mucenic Dasie (27 noiembrie 2004 şi 11 iunie 2005), moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (28-30 noiembrie 2005), moaştele Sf. Nectarie de Pentapolis, din Eghina (16 octombrie 2006), moaştele Sf. Sofronie al Ierusalimului (28-30 noiembrie 2008), moaştele Sf. Vasile cel Mare şi ale Sfinţilor Neomartiri din Samotracia (martie 2009), moaştele Sf. Grigorie Palama (mai 2009), moaştele Sf. Martiri de la Niculiţel (26-27 septembrie 2009), omoforul arhieresc şi părticele din moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina (27-30 noiembrie 2010), mâna dreaptă a Sf. Spiridon (27-30 noiembrie 2011), moaştele Sf. Cuv. Patapie şi Sf. Luca al Crimeii (27-29 noiembrie 2012). Între 2 şi 3 mai 2009, aici a avut loc evenimentul istoric al proclamării cinstirii, în Biserica Ortodoxă Română, a Sfântului Ierarh Atanasie (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului, care a fost găzduit la Galaţi, între anii 1642 – 1653, prin bunăvoinţa domnitorului Vasile Lupu al Moldovei.
Între cele mai importante vizite la catedrală, se numără: vizitele Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în anii 1999 (25 octombrie) şi 2000 (12 octombrie); vizitele Patriarhului Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române, în anii 1950 (26 martie), 1973 (19 august), 1974 (16 septembrie), ale Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, în anii 1993 (14 şi 15 iunie), 1994 (5 mai şi 23-24 iulie), 1994 (5 mai şi 23-24 iulie), 1995 (2-30 noiembrie), 1999 (28 noiembrie), 2000 (12 octombrie); a Preafericitului Sava, Primatul Bisericii Ortodoxe din Polonia, în anul 2004 (4 iulie), ale Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1-2 mai 2009, 25-26 septembrie 2009, 29-30 noiembrie 2011), precum şi ale multor alţi înalţi ierarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi din ţară şi din străinătate.
Toate aceste mărturii au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe, prin iniţiativa şi propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel să hotărască, în şedinţa de lucru din 18-19 iunie 2009, ridicarea la rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Dunării de Jos, precum şi ridicarea Preasfinţitului Părinte Casian la demnitatea de Arhiepiscop. Ridicarea la rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Dunării de Jos, alt mare eveniment istoric petrecut în Catedrala din Galaţi, la 26 septembrie 2009 certifică valorile istorice şi spirituale ale zonei, dar şi dinamismul vieţii bisericeşti de pe aceste meleaguri, din punct de vedere liturgic, duhovnicesc, misionar, cultural, social, educaţional, edilitar.
Trei din ierarhii Dunării de Jos îşi dorm somnul de veci în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi. Întâi a fost înhumat în acest sfânt locaş, la 5 mai 1994, arhiepiscopul Antim Nica (1908 – 1994). La 40 de zile de la acest eveniment (4 mai 1994), prin grija episcopului-locotenent de atunci, dr. Casian Crăciun au fost reînhumate şi osemintele episcopilor Cosma Petrovici (†1948) şi Chesarie Păunescu (†1975), ca unii care s-au înscris în rândul ctitorilor acestui sfânt locaş.
De-a lungul vremii, la altarul Catedralei din Galaţi au slujit ierarhii Dunării de Jos Nifon Niculescu (1909-1921), Platon Ciosu (1921-1923), Iacob Antonovici (1923-1924), Cosma Petrovici (1924-1947), Chesarie Păunescu (1950-1973), arhiepiscopul Antim Nica (în perioada 1947-1950 – ca locotenent de episcop, între 1973 şi noiembrie 1975 ca episcop, iar între 9 noiembrie 1975 – 1 mai 1994 ca arhiepiscop), arhiereul-vicar Gherasim Constănţeanul (1973-1975) şi episcopii-vicari Epifanie Tomitanul (1975-1982) şi Lucian Tomitanul (1982-1990). Pe linia slujirii lor se află astăzi şi ÎPS Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos (în perioada 1990-iulie 1994 ca episcop vicar, cu titlul „Gălăţeanul”; din 24 iulie 1994 în septembrie 2009 ca episcop titular; din 26 septembrie 2009, ca arhiepiscop).
Între preoţii şi diaconii catedralei, care s-au remarcat pe plan misionar, cultural, teologic, amintim pe arhim. Visarion Puiu (1879-1964), mai târziu mitropolit al Bucovinei, arhim. Vartolomeu Stănescu (1875-1954), ulterior episcop al Râmnicului, arhim. Ieronim Motoc (1915- 1990), preoţii Grigore Costea (1882-1963), Constantin Todicescu (1891-1986), diaconii Alexandru Constantinescu (1895-1985), Filotei Moroşanu (1871-1951) şi mulţi alţii.
În Catedrala Arhiepiscopală au primit hirotonia întru preot sau diacon sute de tineri care, tot aici, au împlinit practica liturgică pentru preoţie.
De un secol, Catedrala Galaţilor hrăneşte sufleteşte pe toţi cei care îi trec pragul, întărindu-i în credinţă şi apropiindu-i de comorile spirituale nepieritoare ale Ortodoxiei.
„«Perlă a Dunării româneşti», «coroana catedralelor» aşezată aproape de gurile Dunării spre a «înzăua» toate direcţiile vitale ale naţiunii între Moldova, Basarabia străveche, Muntenia şi Dobrogea” (după cum consemna Înaltpreasfinţitul Casian, într-una din referirile sale la acest sfânt locaş pe care l-a rectitorit), Catedrala Episcopală din Galaţi „Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Apostol Andrei” trăieşte un nou veac de existenţă, profilându-şi maiestuoasa siluetă a „corabiei” duhovniceşti în Arhiepiscopia Dunării de Jos, reper şi simbol al credinţei, nădejdii şi dragostei în această parte de ţară binecuvântată de Dumnezeu.
Catedrala Dunării de Jos, un veac de existenţă, 1906-2006 (Pr. Eugen Drăgoi)
Etapele operei de consolidare-restaurare a Catedralei Dunării de Jos (Ing. dr. Octavian Coşovliu, pr. ing. Horaţiu Moldovan)
Catedrala Dunării de Jos, poartă a cerului şi icoană a Împărăţiei lui Dumnezeu (Prof. dr. arh. Mihaela Palade)
Tezaului spiritual şi de patrimoniu al catedralei Dunării de Jos (Arhim. Daniil Oltean)
Evenimente, vizite, ceremonii deosebite la catedrala Dunării de Jos (pr. Lucian Petroaia, pr. Gelu Aron)
Imagini din interiorul Catedralei Arhiepiscopale
