Situată pe Calea Domnească, vechea arteră principală a oraşului, în vecină­tatea principalelor instituţii publice ale judeţului şi municipiului, Catedrala Dunării de Jos este centrul vieţii spiri­tuale, liturgice şi bisericeşti din cele două judeţe ale eparhiei, Galaţi şi Brăila.

Istoric

După mutarea sediului Episcopiei Du­nării de Jos de la Ismail la Galaţi, în anul 1878, ierarhii eparhioţi au încercat con­struirea unei catedrale în oraşul de pe Dunăre, lipsit la acea vreme de o biserică reprezentativă, care să îndeplinească această funcţie. Cel care va reuşi să pună început unei astfel de construcţii va fi episcopul Pimen Georgescu (1902-1909). Acesta va stărui mult pe lângă autori­tăţile româneşti pentru ridicarea unei ca­tedrale în Galaţi, mai ales că, în urma cutremurului din 31 august 1903, biserica Sfântul Nicolae“, ce îndeplinea rolul de ca­tedrală, a trebuit să fie închisă, obţinând în cele din urmă sprijinul consiliului de miniştri condus de D. A. Sturdza.

La 14 iulie 1905 s-a sfinţit locul pentru noua catedrală, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“, pe terenul oferit de Primărie, si­tuat între străzile Domnească şi Mihai Bravu. Momentul aşezării pietrei funda­mentale a fost organizat de către episcopul Pimen ca o mare solemnitate, în ziua de 27 aprilie 1906, oaspeţi de seamă ai aces­tui eveniment religios fiind Principele României Ferdinand şi Principesa Maria. În documentul întocmit cu acest prilej, semnat de Regele Carol I, Regina Elisabeta şi de toţi membrii guvernului, se arăta că lăcaşul, căruia i se punea atunci piatra de temelie, era destinat să „vecinicească“ realizările celor 40 de ani de când Carol I conducea România.

Lucrările la construcţia catedralei s-au desfăşurat - din 1906 până în 1917 - după planurile a doi mari arhitecţi ai vremii: Petre Antonescu (1873-1965) şi Ştefan Burcuş (1871-1928). Între timp, sarcina de ridicare a măreţei biserici a fost preluată de noul episcop al Dunării de Jos, Nifon Niculescu (1909-1921), după trecerea înaintaşului său, episcopul Pimen, în scaunul de mitropolit al Moldovei. Episcopul Nifon se va strădui să finalizeze lucrăririle şi să doteze catedrala cu cele necesare slujirii. Mai mult, îl angajează pe pictorul Costin Petrescu (1871-1954), care îmbracă pereţii interiori ai bisericii cu o pictură în ulei, în stil realist.

La 6 august 1917, în toiul luptelor de la Mărăşeşti, din Primul Război Mondial, ierarhul Dunării de Jos sfinţeşte cate­drala.

„Această sfântă biserică cu hra­mul Sf. Ierarh Nicolae - Catedrala Episcopală din Galaţi - s-a ridicat din temelie cu cheltuiala statului român, în anul 1906, prin osârdia P.S. Episcop Pimen, astăzi Mitropolit al Moldovei, subt domnia regelui Carol I şi s-a desăvârşit şi sfinţit de Episcopul Nifon al Dunării de Jos, în ziua de 6 august 1917, subt domnia M.S. Regelui Ferdinand I al României şi pe vremea marelui Război european“.

Terenul slab pe care s-a fundat catedrala, cutremurele, precum şi intemperi­ile vremii au afectat, în timp, rezistenţa construcţiei.

Episcopul Cozma Petrovici al Dunării de Jos (1924-1948) se va preocupa să repare sfântul locaş şi să recondiţioneze pictura. După încheierea acestor lucrări, va resfinţi catedrala în ziua de 20 decembrie 1936. Patru ani mai târziu, însă, la marele cutremur din noiembrie 1940, turla mare a bisericii s-a prăbuşit, iar pereţii s-au fisurat. Episcopul Cozma încearcă să o reconstruiască, incercări pre­luate şi de episcopul Antim Nica în scurta sa perioadă de locotenenţă la Dunărea de Jos (1948-1950).

Cel care va reuşi refacerea aproape din temelii a catedralei va fi episcopul Chesarie Păunescu (1950-1975). Cu ajutorul unor arhitecţi renumiţi: Stavru Coţifide şi Eugen Chefneux (1914-1978), reconstru­ieşte marea biserică intre anii 1950-1957, fără să modifice planurile arhitectului Petre Antonescu. Pictura iniţială a lui Costin Petrescu fiind grav deteriorată, este decapată şi, intre anii 1953-1957, ca­tedrala este repictată integral, în tehnica fresco, de artistul plastic Gheorghe Popescu, care realizează o pictură biseri­cească de mare valoare. Catedrala a fost resfinţită în ziua de 7 iulie 1957.

„Pentru clădirea bisericii Episco­piei Dunării de Jos în oraşul Galaţi cu hramul «Sf. Ierarh Nicolae» a stăruit mult Episcopul Pimen Georgescu (1902-1909)... Din cauza cutre­murului întâmplat la 10 noiembrie 1940, în anul 1950, din îndemnul Prea Fericitului Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a purces la restaurarea ei, prin râvna şi osteneala P.S. Chesarie Păunescu şi ale colaboratorilor săi clerici şi mireni. Proiectul de restaurare a fost întocmit de arhitectul Stavru Coţifide şi inginer E. Ţăţaru, iar executarea lucrărilor de arhitec­tul Eugen Chefneux. Pictura în între­gime s-a făcut de pictorii Ghiţă Popescu şi Niculina Dona, iar candelabrele de inginerul Dumitru Popescu. Sfinţirea din nou s-a făcut în anul 1957, luna iulie, ziua 7. Scrie, Doamne, în Cartea Vieţii pe toţi ostenitorii“.

Sub păstorirea Arhiepiscopului Antim Nica (1973-1994), biserica a suferit de pe urma puternicelor seisme din anii 1977, 1986 şi 1990, ca şi din cauza tasărilor tere­nului. Vrednicul arhipăstor a iniţiat lucră­rile de refacere a catedralei, în mai multe etape.

Hirotonit ca arhiereu-vicar la Dunărea de Jos în 1990, Înaltpreasfinţitului Arhi­episcop dr. Casian Crăciun i-a revenit dificila sarcină de a continua şi finaliza lucrările de consolidare şi reparare a Ca­tedralei. Apelându-se la specialişti în con­strucţii, precum acad. Panaite Mazilu, prof. univ. ing. Alexandru Cişmigiu, dr. ing. Octavian Coşovliu, cu sprijinul unor fruntaşi ai vieţii sociale din Galaţi, s-a reuşit ca, în intervalul anilor 1990-2005, să fie duse la bun sfârşit lucrările de refacere a monumentalei biserici. Întreaga con­strucţie a fost consolidată, s-a refăcut aco­perişul, cu tablă de aramă, s-au recon­diţionat faţadele exterioare, s-a restaurat pictura interioară printr-o echipă con­dusă de pictorul restaurator Cristian-Gheorghe Condurache, s-a executat un nou pavaj exterior.

La 30 noiembrie 1995, Patriarhul Teoctist înconjurat de mai mulţi arhierei, a binecuvântat lucrările efectuate până la acea dată. Cinci ani mai târziu, la 12 octombrie 2000, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. împreună cu Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, au sfinţit Sfânta Masă a catedralei şi au consacrat ca ocrotitor alături de Sfântul Ierarh Nicolae, pe Sfântul Apostol Andrei. La 17 octombrie 2006, sfântul locaş a fost resfinţit, în cadrul manifestărilor prilejuite de ani­versarea unui secol de la aşezarea pietrei de temelie.

Descriere

Din punct de vedere arhitectonic, Ca­tedrala Arhiepiscopală impresionează prin armonia proporţiilor şi prin bogata ornamentaţie exterioară şi interioară. Compoziţia volumelor pune în valoare turla naos, alcătuită dintr-o cupolă hemisferică, dodecagonală, cu ferestre înguste şi înalte, rezemată pe doisprezece pontili, ce se descarcă prin patru arce masive de zidărie pe patru pilaştri ai zonei naos, marcaţi în exterior prin patru turle mici, înfundate, cu secţiuni octogonale. Zona pronaosului cuprinde două turle clopotniţă, sprijinite de câte un contrafort, ce pun în valoare faţada centrală, ilustrată printr-un timpan decorativ pre­văzut cu bogate ornamentaţii geometrice.

Aspectul monumental al faţadei este întregit de arhitectura pridvorului, alcătuit dintr-o arhitravă masivă, crenelată, decorată în registrul superior cu motive de factură românească precum frânghia împletită şi geometrice. Întregul fronton se sprijină pe opt coloane grupate câte două în stil corintic, al căror capitel este ornamentat cu semnul sfintei cruci. Faţadele sunt decorate cu registre succe­sive alcătuite din motive româneşti şi locale, combinate cu motive bizantine şi elemente geometrice. Decorul registrului superior al faţadelor este constituit dintr-o friză continuă, alcătuită dintr-un rând de firide. La interior, pictura este realizată în tehnică fresco, în stil neobizantin.

În catedrală se află spre închinare, într-o frumoasă raclă de argint, moaştele Sfântului Apostol Andrei şi ale altor mari sfinţi ai Bisericii (Sfântul loan Scararul, Sfântul Eustatiu, Sfântul Haralambie, Sfân­tul Eftimie cel Mare, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ştefan, Sfântul Gheorghe, Sfânta Maria Magdalena, Sfântul Pantelimon, Sfân­tul loan Gură de Aur, Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul loan Damaschinul), precum şi un veşmânt de la moaştele Sfintei Cu­vioase Parascheva. În zilele de prăznuiri a sfinţilor din raclă, numărul credincioşilor care vin în pelerinaj la Catedrală pentru a le venera sfintele moaşte şi a le invoca ajutorul, este impresionant.

Catedrala Arhiepiscopală a reprezentat - şi continuă să reprezinte - centrul celor mai importante evenimente spirituale ale eparhiei. Aici a avut loc, la 3 mai 2009, proclamarea cinstirii şi în Biserica Ortodoxă Română a Sfântului Ierarh Atanasie al Constantinopolului (recunoscut ca sfânt de Bisericile de sorginte greacă şi slavă) şi tot aici, la 27 septembrie 2009, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în catedrală a avut loc momentul solemn al ridicării Episcopiei Dunării de Jos la rang de arhiepiscopie.

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video