În apropierea comunei Măxineni din judeţul Brăila, situată la circa 35 km NV de Brăila pe şoseaua Brăila – Focşani, se află Mănăstirea Măxineni, unul dintre cele mai importante repere istorice ale judeţului. Aşezată, strategic, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637.

Istoric: Mănăstirea, atestată pentru întâia dată la 2 septembrie 1637, a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi de lemn, după ce, în timpul unei incursiuni militare, domnitorul remarcase importanţa strategică a zonei. Mănăstirea a fost enumerată de Matei Basarab, în hrisovul solemn de la 27 noiembrie 1640, în rândul marilor ctitorii. Lucrările de construcţie au durat până la 25 iunie 1651, când a avut loc sfinţirea bisericii.

Prima pisanie a mănăstirii, aflată în prezent la Muzeul Naţional de Istorie a României, consemnează: „Acestă sfântă şi dumnezeiască beserecă ci iaste/hramul a naşterii lu sti Ioană Crăstitel / făcutu-o-am eu robul lui Dumnezeu, / Io Mateiu Basaraba voevod i g[ospo]jda Ilina. Mergăndu dumni / ia me la oaste am tăbăr[â]tu prea malul Siretului. / Ci am văzut dumniia me cest loc bun şi tare şi era o be / serecă mică de nuiale şi lipit[ă] cu lut. Dici cu vr / ere[a] lui Dumnezeu şi cu ajutorul sfăntului / hram am făcut acestă bese / rec[ă] de pi[a]tră să fie dumnii mele pome[a]nă. / Şi au fostu ispravnnicu cu multu oste / nitoru şi îndemnătoru jupană Radulu vel cap / [itan]. † Şi au fostu dentâiu multu nevo / itoru cu sfănta mănăstire egumen eromonah Chiril. Şi al doi / le isprav / [nic] Lupu[u] [vist?]. † Cu mila lui Dumnezeu creştinu Matei Basarab i g[os]p[o]d[i]n văsul zemle Oglovlahiscoe grobu peceat.”

Încă de la început mănăstirea a jucat un important rol spiritual şi duhovnicesc, dar şi unul militar şi politic, fapt ce a atras asupra sa şi numeroase prădăciuni din partea oştilor străine. De aceea şi domnitorii munteni au dorit în mod constant întărirea materială a mănăstirii, fiind demn de menţionat sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Şerban Cantacuzino, Sf. Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino, dar şi al domnilor fanarioţi ai Ţării Româneşti din secolul al XVIII-lea: Nicolae Alexandru Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Mihai Racoviţă, Grigore II Ghica, Constantin Nicolae Mavrocordat

Cu toate acestea, datorită aşezării geografice, vremurilor vitrege şi deselor inundaţii, la mijlocul veacului al XVIII-lea mănăstirea ajungea pustie şi fără egumen. Cu această motivaţie, dar şi pentru a veni în sprijinul ctitoriei sale din Bucureşti, spitalul Sf. Pantelimon, domnitorul Grigore al II-lea Ghica va transforma 11 mănăstiri în metocuri ale acesteia, mănăstirea Măxineni fiind una dintre ele. Administrarea noului metoc se făcea de către egumenul mănăstirii Sf. Ioan din Focşani.

Va urma, în aceste condiţii, o perioadă de decădere accentuată, căci nu a existat în acest răstimp o grijă reală pentru întărirea mănăstirii. Singura restaurare majoră are loc în perioada 1858-1859, sub domnia caimacanului Alexandru Ghica şi a principelui Alexandru Ioan I, după cum atestă pisania aşezată cu acest prilej: „S-a ridicat din temelie acest dumnezeiesc lăcaş întru cinstea şi pomenirea naşterii sfântului Ioan Botezătorul de către fericitul întru pomenire Domnul Matei Basarab v[oie]v[od] anul 1638 în trecere ce a avut cu oştirea sa pe aici. După termen de 220 ani fiind ajunsă în ruinare de intemperiile vremurilor, acum, din porunca Creatorului s-a răzuit, în[n]oit şi împodobit în zilele şi prin bunăvoinţa a prinţului caimacan Alexandru Ghica – reparându-se prin silinţele şi din parte-i cheltuieli a cuvioşiei sale Chiprian, egumenul acestei mănăstiri, luând săvârşire în zilele luminatului domn al Principatelor Unite Alexandru Ioan I, iar Episcop al Eparhiei Dumnealui Domn Filotei, 1859.”

După  1864, biserica a funcţionat ca lăcaş de cult pentru sătenii din Măxineni până la 1877. În timpul luptelor primului război mondial, la 1917, biserica este complet distrusă, rămânând în părăsire şi uitare vreme de mai bine de şapte decenii.

După  1990, mănăstirea este reînfiinţată, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos şi prin strădania arhim. Simeon Ovezea. După săvârşirea sa din viaţă, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obşte de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila şi de numeroşi ctitori. La 24 iunie 2004, Chiriarhul Dunării de Jos a sfinţit noua biserică a mănăstirii şi a binecuvântat noile corpuri de chilii.

Descriere: Vechea ctitorie a lui Matei Basarab, aflată în stare avansată de degradare până în urmă cu câţiva ani, avea o fundaţie de 2,50 m adâncime şi ziduri groase de 1, 50 m. Biserica se află, în prezent, în proces de reconstrucţie.

Noua biserică a mănăstirii, situată la 45m de vechea ctitorie domnească, a fost ridicată în perioada 2001-2004 în stilul bisericilor lui Matei Basarab, cu dimensiuni în plan de 19 x 7 m, la abside lăţimea sfântului locaş ajungând la 13 m, şi cu o înălţime de 19 m. Biserica este prevăzută cu o singură turlă, pe naos. În prezent, la interior, se execută lucrările de pictură, în tehnică fresco.

Bibliografie: Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, Ed. Istros / Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Brăila, 1996; T.G. Bulat, O ctitorie a lui Matei Basarab azi dispărută, în „Glasul Bisericii”, an XXIII (1964), nr. 3-4, p. 266-293.