|
|
Com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi
Hramuri: Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirilor
Stareţă: Stavrofora Daniela Nedelcu
Istoric: Mănăstirea Vladimireşti, situată în apropierea localităţii Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi, a fost înfiinţată din iniţiativa sorei Vasilica Gurău, devenită monahia şi stareţa Veronica. Lucrările de construcţie au început în anul 1939, un an mai târziu sfinţindu-se deja paraclisul mănăstirii. Înfiinţarea noului locaş de închinare a fost aprobată în anul 1941.
Ca urmare a unor îndepărtări de la rânduielile bisericeşti tradiţionale manifestate în viaţa mănăstirii, dar şi a presiunilor exercitate de regimul comunist totalitar, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, în 1956, de autodesfiinţarea mănăstirii.
După 1990 mănăstirea este reînfiinţată şi refăcută, stareţa Veronica Gurău şi multe dintre fostele maici reîntorcându-se în mănăstire. Au fost rectitorite biserica mare şi paraclisul de iarnă, corpurile de chilii, anexele mănăstireşti şi au reînceput să funcţioneze atelierele de pictură, sculptură, croitorie, broderie ş.a.
După trecerea la cele veşnice a întemeietoarei mănăstirii, în toamna anului 2005, monahia Daniela Nedelcu a fost numită stareţă a aşezământului monahal, fiind instalată în această funcţie la 16 aprilie 2006. Duhovnic al mănăstirii este protos. Artemie Popa.
Aleea Mănăstirii, nr. 3, staţiunea Lacu Sărat, jud. Brăila
Hram: Sf. M. Mc. Pantelimon
Stareţă: Stavrofora Pantelimona Corjos
Mănăstirea este situată în staţiunea cu acelaşi nume, aşezată în imediata apropiere a municipiului Brăila, la 5 km SV, pe drumul naţional DN 21 Brăila – Slobozia. Biserica beneficiază de cadrul natural deosebit oferit de parcul staţiunii şi de interesul crescut an de an al pelerinilor spre această oază de linişte sufletească.
Istoric: Mănăstirea Lacu Sărat, cea mai nouă mănăstire din judeţul Brăila, şi-a început existenţa la 27 iulie 1996, când Înaltpreasfinţitul Casian al Dunării de Jos a sfinţit locul şi a pus piatra de temelie a bisericii noii mănăstiri. La 27 iulie 1999 s-a sfinţit biserica şi s-a binecuvântat corpul de chilii al mănăstirii. În Documentul de sfinţire se precizează: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh s-a ales loc în centrul parcului staţiunii balneoclimaterice Lacu Sărat, oraşul Brăila, şi s-a întemeiat pe el mănăstire, căreia i s-a oferit drept hram protector pe Sfântul Mucenic şi Doctor fără de arginţi Pantelimon, ocrotitorul şi vindecătorul bolnavilor.
Văzând noi că în judeţul Brăila nu se află mănăstire şi, mai cu seamă, luând aminte la deosebita evlavie a preoţilor şi a bunilor noştri creştini din municipiul Brăila pentru sfintele mănăstiri, frecvenţi ca pelerini la diferite sfinte locaşuri din apropiere şi din depărtare, am găsit cu cale să le împlinim această lipsă, construind, cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu sprijinul şi receptivitatea autorităţilor municipale şi a multor ctitori, donatori şi rugători, biserică din lemn în stil românesc şi chilii, împreună cu cele trebuitoare, după rânduiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, ca „monastire, loc de mântuire şi de pomenire“.
Astfel, într-o localitate binecuvântată de Dumnezeu cu daruri natural vindecătoare, în vecinătatea centrului de tratament balneoclimateric, tămăduitor al suferinţelor trupeşti, se alătură centrul spiritual de vindecare a durerilor şi bolilor sufleteşti, Sfânta Mănăstire „Sf. Pantelimon“, ca astfel bolnavii să devină şi pelerini spre mângâierea lor duhovnicească, spre întărirea în credinţă si spre mai multă nădejde în mila şi ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, „Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre“.
Pentru înălţarea sfintei mănăstiri de la Lacu Sărat, Sfânta Episcopie a Dunării de Jos, în frunte cu chiriarhul ei, secondat de slujitorii de la Centrul Eparhial şi de la Protoieria Brăila, s-a bucurat de sprijinul ctitorilor şi donatorilor brăileni, încurajaţi şi ajutaţi de Primăria municipiului, în frunte cu dl primar Anton Lungu. Numele şi faptele lor sunt încrustate în zidurile sfântului lăcaş şi scrise de Domnul, pentru veşnicie, în „cartea vieţii“.
Rânduite fiind toate, în ziua de prăznuire a Sfântului Pantelimon, ocrotitorul Mănăstirii Lacu Sărat – 27 iulie – s-a sfinţit şi a luat astfel fiinţă în mod canonic Mănăstirea „Sf. Pantelimon“, mănăstire de maici, în staţiunea mai sus pomenită.
La înălţătorul eveniment duhovnicesc, spiritual, filantropic, cultural şi românesc au înălţat rugăciuni, împreună cu ierarhii şi preoţii slujitori, autorităţile civile şi militare, cadre medicale din oraşul şi judeţul Brăila, în mijlocul unei impresionante mulţimi de credincioşi şi pelerini.
Să ne ajute Mântuitorul ca şi această mănăstire să fie o nouă „poartă a Cerului“, iar impunătoarea turlă să-i apere şi să-i ocrotească pe brăileni şi tot neamul nostru românesc, în Biserica noastră strămoşească, mama poporului român.”
Aşezământul monahal a fost binecuvântat, de-a lungul timpului, prin aducerea sfintelor moaşte ale Sfinţilor Dasie şi Emilian de la Durostor, Nectarie de Eghina, Sofronie al Ierusalimului ş.a., dar şi prin vizita S.S. Bartolomeu I, a Patriarhului Teoctist al României, a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a altor personalităţi ale vieţii religioase şi civile din ţară şi de peste hotare.
Mănăstirea Sf. Pantelimon este astăzi o oază de rugăciune şi de reculegere duhovnicească pentru monahii, dar şi liman sufletesc pentru bolnavii aflaţi la tratament în staţiune. În apropierea bisericii se află, în prezent, în curs de finalizare lucrările la noul corp de chilii, care va avea şi rol de centru social şi filantropic.
Descriere: Biserica mănăstirii este realizată din lemn, în stil maramureşean, cu o turlă- clopotniţă, care se ridică până la înălţimea de 24 metri. La interior, biserica este decorată cu icoane pictate. În custodia mănăstirii se află nouă icoane datând din secolul al XIX-lea.
Bibliografie: Protos. Daniil Oltean, O nouă „poartă a cerului” în Câmpia Bărăganului, în „Călăuză ortodoxă” nr. 130-131/1999, p. 4-7; Arhim. Daniil Oltean, Repere ale istoriei vieţii mănăstireşti în Eparhia Dunării de Jos, în Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005, p. 392.
Com. Buciumeni, jud. Galaţi
Monument istoric
Hramuri: Sfânta Treime, Acoperământul Maicii Domnului
Stareţă: monahia stavroforă Macrina Humă
Mănăstirea Buciumeni este situată pe teritoriul comunei cu acelaşi nume din nordul judeţului, la 25 km NV de Tecuci. Tradiţiile sihăstreşti ale acestor locuri şi cadrul natural deosebit fac din Mănăstirea Buciumeni un punct de pelerinaj pentru credincioşi în toate perioadele anului. Accesul se face pe drumul DN 25 Tecuci – Tişiţa şi DJ 251 Nicoreşti – Buciumeni.
Istoric: Conform tradiţiei locale, primele forme de viaţă monahală sunt semnalate aici încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteşte în apropiere de ”chilia lui Gheorghe dascălul”.
Prima biserică, cu hramul Sf. Nicolae, a fost construită, însă, abia pe la începutul secolului al XVIII-lea. Această biserică, de lemn, a fost sfinţită de Episcopul Sava al Romanului, la 1718, dar schitul este desfiinţat, la 1750, probabil datorită unor legături cu o grupare antifanariotă. Bisericuţa este demontată, încărcată în care şi dusă de schimonahul Isaia Orbul în părţile Bacăului, unde este reconstruită întocmai. În secolul al XIX-lea, este strămutată, de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu, în cimitirul mănăstirii Bogdana. În 1925 biserica va fi distrusă parţial de un incendiu, dar va fi refăcută în acelaşi stil, de stareţul Glicherie Lovin, mai târziu duhovnicul Mănăstirii Adam.
Viaţa monahală va fi continuată la Buciumeni şi după anul 1750, căci la 1809 biserica schitului este reconstruită de serdarul Manolache Radovici, acum purtând hramul Sfintei Treimi, stareţă fiind monahia Afia. La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului îl transformă în metoc al mănăstirii Văratec. În timp, biserica mănăstirii s-a deteriorat, din ea mai păstrându-se astăzi doar vechiul prestol. O nouă biserică, cea actuală, este construită prin eforturile monahiilor din mănăstire, între 1840 şi 1844, perioadă în care stareţă a mănăstirii Văratec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.
Schitul este desfiinţat în 1860, prin decret domnesc, dar câteva maici au rămas, ducând viaţă de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viaţa mănăstirească este revigorată la Buciumeni după venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, în anul 1879. În 1884 biserica este refăcută şi zugrăvită.
Reparată din nou, după cutremurul din 1940, între anii 1958-1959, când s-a adăugat turla de pe naos, biserica a fost pictată în tehnica fresco de Anatolie Cudinof, adăugându-se şi actuala pisanie, ce menţionează, printre altele: „Datorită vechimii, PS dr. Antim Angelescu, episcopul Eparhiei Buzăului, în anul 1957, a dat binecuvântare de restaurare a bisericii, în primăvara anului 1958. Prin străduinţa preacuvioasei maicii stareţe Evsevia Costin, întregului sobor, preoţilor Chesarie Doruş şi Ermoghen Longhin ai sfintei mănăstiri, cu concursul preacuviosului arhim. pr. Teofil Pandele şi ajutoarelor primite de la Departamentul Cultelor, Sfânta Episcopie şi pioşi creştini, biserica a fost restaurată complet din temelie, la care s-a adăugat turla mare şi pictura în fresco, executată de pictorul Anatolie Cudinof, fiind ajutat de ucenicul său Mihael Corbu. Terminatu-s-a lucrarea la anul mântuirii 1959“.
După 1960, la mănăstire au rămas câteva dintre monahii, în condiţiile deosebit de grele ale regimului comunist din acea vreme. Viaţa monahală se reface după 1990, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, sub conducerea monahiei Macrina Humă, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin şi Mihail Nare, realizându-se reamanejarea întregului complex mănăstiresc, construirea unei clopotniţe, noi corpuri de chilii, anexe gospodăreşti şi împrejmuirea cu gard a incintei.
La Mănăstirea Buciumeni este înmormântată schimonahia Teoctista Busuioc, mare schivnică a acestor locuri. Născută în ultimii ani ai secolului al XIX-lea în zona Huşilor, călugărită la Mănăstirea Adam, pustnică la Locurile Sfinte, în valea Iordanului şi în codrii Neamţului vreme de mai bine de 20 de ani, schimonahia Teoctista îşi va trăi ultimii ani ai vieţii în apropierea Mănăstirii Buciumeni, unde a fost şi înmormântată, în vara anului 1977, după ce şi-a anunţat şi pregătit, cu câteva zile înainte, sfârşitul pământesc.
Din 1995, în fiecare an, ziua de hram la mănăstire este marcată prin organizarea unui pelerinaj la care sunt prezenţi mai mult de 1.000 de tineri elevi din toate liceele eparhiei, cei mai buni la ora de Religie. Ei participă la Sfânta Liturghie săvârşită la Altarul din mijlocul pădurii, într-un cadru natural impresionant, precum şi la discuţiile duhovniceşti purtate, în grupuri restrânse, cu cei peste 75 de preoţi, din toate protopopiatele Eparhiei, invitaţi la sărbătoare. Manifestarea este consacrată ca fiind un festival anual al tinerilor creştini din regiune.
Descriere: Biserica, monument istoric, este construită după un plan în formă de cruce, cu o turlă pe naos. Faţadele sunt decorate sub ştreaşină cu brâie şi ocniţe nepictate. Turla octogonală şi acoperişul în stil moldovenesc dau zvelteţe şi frumuseţe bisericii. Mănăstirea are în patrimoniu o importantă colecţie de icoane pe lemn, carte veche, epitafe, obiecte de cult, mobilier bisericesc, obiecte de ceramică ş.a.
Bibliografie: Paul Păltănea, Vechi locaşuri de cult şi viaţa bisericească în sudul Moldovei până în anul 1864, în Monumente istorice şi izvoare creştine, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1987, p. 231; Documente istorice tecucene, III, Biblioteca Municipală „Şt. Petică”, Tecuci, 2002, p. 82, 90, 167.
|
|
