Sâmbătă 18 decembrie 2010, la pomenirea Sfântului Daniil Sihastrul, în sihăstria Buciumenilor, la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui s-a deshis prin binecuvântare mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Ştefan cel Mare” din localitatea Toflea, judeţul Galaţi.

Este singura mănăstire ridicată cu contribuţia unui rom, Vasile, într-o localitate locuită de această etnie, sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie a sfântului locaş realizându-se în 29 iunie 2002, de către Chiriarhul Dunării de Jos.

În acest context, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a săvârşit slujba de sfinţire a altarului bisericii mănăstirii, fiind înconjurat de pc. pr. protoiereu Gheorghe Joghiu, protoieria Tecuci, pc. pr. protoiereu Ifrim Barbu, protoieria Nicoreşti, preoţi din cadrul cercului misionar 2, coordonaţi de pc. pr. Costel Filimon, parohia Poşta-Berheci, în prezenţa a numeroşi credincioşi din localitate şi din împrejurimi. Totodată s-au sfinţit Sfântul Antimis şi Sfintele Vase ale bisericii (sfântul potir, sfântul disc, linguriţa, copia, steluţa), toate donate de Centrul Eparhial.

Istoric

Schitul Toflea este unul dintre cele mai vechi aşezări sihăstreşti din judeţul Galaţi. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619-31 august 1620 arată că doamna Stana, soţia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămăşiţuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân”. Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este uşerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeşte că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al com. Brăhăşeşti în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.

Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci un nou schit a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea şi soţia sa Safta la Cernica în aceeaşi zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se, probabil, la un monah al schitului, aminteşte de „Ioniţ Batin călugărul de la Brăhăşeşti”. Aşezământul, care avea hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, este pomenit şi în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator şi miluitor al schitului.

Câţiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruieşte fiului său Alexandru moşia Toflea, pe care se afla şi „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu şi trei călugăraşi”. Aşezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, şi în anii următori, căci schitul se desfiinţează, practic, înainte de 1859.

Aşezată într-un mirific cadru natural, aproape de vatra satului, mănăstirea este o bijuterie a arhitecturii ştefaniene şi aici se vor desfăşura următoarele programe

1. pravila mănăstirii unită cu rugăciuni speciale pentru locuitorii rromi;
2. Centrul de educaţie şi formare religioasă a copiilor rromi
3. Centrul social pentru săraci

În concluzie Liturghie, Educaţie creştină şi filantropie.

Evenimentul a continuat cu înaugurarea stăreţiei mănăstirii, apoi a urmat un concert de colinde tradiţionale româneşti, susţinut de cei peste 500 de copii din localitatea Toflea, aflată în apropierea mănăstirii, care au primit la finalul programului pachete cu alimente dulciuri şi alte daruri de suflet.

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video