Sărbătorile şi obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarna (20 decembrie-7 ianuarie), poartă numele generic de sărbători de iarnă. Acestea, la români, încep odată cu Postul Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie).

Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine, prăznuite în această perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Praznicul Naşterii Domnului, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan. În funcţie de acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă.

Postul Crăciunului este un post de bucurie, deşi în tradiţia creştină, termenul de post înseamnă pocăinţă, asceză, întristare. Postul Crăciunului, însă, înseamnă toate acestea, numai în măsura în care simbolizează întunericul în care se afla lumea, înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Dar întrucât aşteaptă şi prevesteşte Naşterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post uşor, cu dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă, duminică şi sărbătoare mai importantă.

Pentru comunitatea de până la începutul secolului al XX-lea, aceasta este perioada şezătorilor, întrucât, în nopţile lungi de iarnă, era vreme destulă pentru lucrul de mână, dar şi pentru distracţii. Aceasta era şi perioada când se cunoşteau flăcăii cu fetele, pentru a se căsători, după Bobotează.
Perioada este închisă de sărbători prefatate, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, acestea fiind intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Toate acestea au funcţionat, de-a lungul vremii, ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an.

Pentru toţi creştinii români, sărbătorile de iarnă aduc multă bucurie în suflete, prin bogatele tradiţii, datini şi obiceiuri specifice: de la intonatul colindelor în cinstea Naşterii Domnului, până la primirea părintelui cu icoana Naşterii Domnului în casele fiecăruia, totul culminând cu participarea la Sfânta Liturghie, din ziua praznicului venirii Fiului lui Dumnezeu în lume.

Locuitorii localităţilor din preajma Tecuciului, zonă ce la începutul secolului al XX-lea era numită „Judeţul Covurlui”, alături de vrednicii lor păstori sufleteşti, respectă cu multă conştiinciozitate toate datinile şi obiceiurile moştenite din moşi-strămoşi, bucurându-se din plin de fiecare moment pe care îl aduce iarna.

Astfel, ziua de 27 decembrie 2010, la marea sărbătoare a Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir al creştinismului, a chemat pe toţi creştinii la biserică, să participe împreună la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

După Sfânta Liturghie, credincioşi, copiii şi tineri din localitatea Lieşti, îmbrăcaţi în costume populare, conduşi de pc. pr. Titi Gabor şi îndrumaţi de pc. pr. protoiereu Gheorghe Joghiu, au mers la Mănăstirea Cârlomâneşti, având în suflete, în mâini şi pe buze bucuria Naşterii Domnului. Acestora li s-au adăugat şi alte cete de colindători de la: Liga Tineretului din Tecuci, parohia „Sfântul Ilie”-Tecuci, parohiile Matca IV, Corod IV, Brătuleşti, Blânzi, Cârlomâneşti, îndrumaţi de păstorii lor sufleteşti.

După intonarea tradiţionalelor colinde a urmat un concurs de săniuţe pe dealurile Cârlomăneştilor. Evenimentul a continuat cu participarea la slujba Vecerniei, oficiată la biserica mănăstirii. După agapa frăţească, bucuria sărbătorilor a continuat cu un foc de tabără, de unde nu a lipsit Moş Crăciun, care a împărţit daruri tuturor.

Această manifestare, aflată la a X-a ediţie consecutivă, doreşte ca prin aceste colinde, datini şi obiceiuri de iarnă să realizeze continuitatea în istorie, să unească momentul apariţiei acestei mănăstiri ştefaniene la anul 1445, cu prezentul şi cu viitorul.

Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei

Concert caritabil

Proiect

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video

Ne puteți urmări și pe Facebook