Redăm mai jos poziţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluţiile recente din România privind receptarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016):

În cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos” şi a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârşi mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puţini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaş şi dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credinţă, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta şi niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile şi dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştini, în locul polemicii pline de ură confesională şi al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mişcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creştini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreştinilor din Africa şi Asia, în timp ce creştinii erau dezbinaţi în multe confesiuni creştine antagoniste, care se urau şi se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în faţa altor religii şi nici în faţa societăţii civile. Participând la această mişcare de dialog între creştinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unităţii creştinilor neortodocși dezbinaţi între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza credinţei Bisericii nedespărţite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alţi creştini tocmai mărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceştia s-au despărţit în timp prin deviere de la credinţa ortodoxă. Desigur, niciun creştin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamă că–şi pierde credinţa ortodoxă. În acelaşi timp, este nedrept să considerăm că toţi creştinii ortodocşi care dialoghează teologic şi cooperează practic în viaţa societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturiseşte credința ortodoxă în dialog cu alţi creştini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică şi agresivă a unor teologi şi clerici (preoţi şi ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici şi credincioşi la neascultare faţă de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca să fie aduse la cunoştinţa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei şi Biserica Ortodoxă a Greciei) situaţiile în care unii dintre preoţii şi ierarhii acestora desfăşoară în mod necanonic activităţi agresive şi turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire şi dezbinare.

Clericii, monahii şi mirenii implicați în acţiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemaţi la îndreptare prin dialog paşnic şi lămurire canonică privind gravitatea dezbinării şi a tulburării păcii şi unităţii Bisericii. La fel, sancţiunile administrative şi canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor şi mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire şi dezbinare, tulburând pacea şi unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinţii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni şi 10 adăugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de către Părinţii Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica şi completa textul sinodal iniţial, cu atât mai mult un viitor Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanţa şi dezvolta documentele formulate şi aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii şi unităţii Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este şi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deşi are unele observații critice şi a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică şi canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât şi cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelaşi timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) şi Duhul împărtăşirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

 

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video

Ne puteți urmări și pe Facebook