La data de 17 ianuarie 2013, la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul  Dunării de Jos a oficiat o slujbă de pomenire pentru fericitul întru adormirte episcop Chesarie Păunescu, la 125 de ani de la naşterea sa. Au participat preoţi din administraţia eparhială şi din învăţământul teologic gălăţean, dar şi credincioşi.

Episcopul Chesarie Păunescu*

S-a născut la 17 ianuarie 1888 în Amărăştii de Sus, comuna Dobroteşti, judeţul Dolj (fostul Romanaţi), primind din botez numele Cezar. Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, sub îndrumarea învăţătorului Toma Păunescu – tatăl său. Pentru o vreme, şcoala a funcționat chiar în casa acestuia. După un an de studiu la Seminarul din Râmnicul Vâlcea (1900), frecventează cursurile Seminarului Central din Bucureşti (1901-1907). Înscriindu-se la Facultatea de Teologie îşi va lua licenţa în  1911.

Îndată după terminarea facultăţii activează câteva luni ca pedagog la Seminarul Central, apoi secretar la Seminarul Teologic „Sf. Nicolae“, din Râmnicul Vâlcea (1912-1913). Această perioadă poate fi considerată ca timp de reculegere şi meditație, când a luat hotărârea de se dedica vieţii monahale. Intrând în monahism, cu metania la Mănăstirea Dobrovăţ, judeţul Vaslui, este hirotonit pe rând ierodiacon (1 iunie 1914), ieromonah (1 iunie 1915), hirotesit protosinghel (1916) şi arhimandrit (1917) şi va activa ca slujitor la Catedrala Episcopală din Huşi (1915-1919), director al cancelariei acestei Episcopii (1919-1923) şi arhimandrit de scaun provizoriu, între 1923-1929. Numele de Chesarie, la primirea în cin, i-a fost dat de patriarhul Nicodim, pe atunci episcop al Hușilor, în amintirea episcopului Chesarie al Buzăului.

În martie 1929 i se încredințează direcţia Seminarului Monahal din Mănăstirea Cernica, onorând această misiune până la desfiinţarea şcolii în septembrie 1941. A fost şi stareţ al acestei mănăstiri. În luna decembrie a aceluiaşi an este detaşat ca profesor la Seminarul Central din Bucureşti, iar pe data de 11 februarie 1942 i se încredinţează direcţia Seminarului, unde activează până la alegerea sa ca episcop al Constanţei, la 10 ianuarie 1944. Între timp, a mai funcţionat ca profesor de Religie şi Latină la Gimnaziul „Ştefan cel Mare“ şi la „Oltea Doamna“  din Iaşi, precum şi la Şcoala Normală de Fete „Elena Doamna“ din Bucureşti, în baza unui examen de capacitate, depus în februarie 1930.

A fost hirotesit arhimandrit mitrofor la 29 iunie 1935, în Mănăstirea Cernica.

Două săptămâni după alegerea sa ca episcop (23 ianuarie 1944) este hirotonit arhiereu şi, din însărcinarea patriarhului Nicodim, preia conducerea Episcopiei la 25 februarie 1944, înainte de a fi instalat oficial. Aceasta s-a datorat împrejurărilor grele prin care trecea țara, Războiul al Doilea Mondial fiind în toi. Va primi recunoaşterea în funcţie la 6 mai, fiind instalat în ziua de prăznuire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai 1944).

În februarie 1950, episcopul Chesarie va fi ales titular la Episcopia Dunării de Jos, unde activează până la pensionarea sa, petrecută în martie 1973. Prin hotărârea Sfântului Sinod, episcopul Chesarie a rămas şi după pensionare în cadrul Centrului Eparhial. A încetat din viaţă la 30 octombrie 1975, fiind înhumat lângă Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi (în partea de răsărit) .

La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, în anul 1994 osemintele sale au fost mutate în cripta ierarhilor din Catedrala Arhiepiscoplă a Dunării de Jos.

* Extras din vol. pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Galati, 1990, p. 51-52.

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video

Ne puteți urmări și pe Facebook