Joi, 24 ianuarie 2013, s-au sărbătorit la Galaţi 154 ani de la Unirea Principatelor Române. Pentru a marca acest eveniment naţional, parohia „Vovidenia“ din Galaţi, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian Arhirhiepiscopul Dunării de Jos a desfăşurat ample programe liturgice şi cultural-artistice susţinut de elevii Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, ai Colegiului Naţional „Costache Negri“, ai Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu“, precum şi copiii de la Grădiniţa „Elena Doamna” din municipiu, prin recitare de poezii şi interpretare de cântece patriotice şi imne religioase.

Începând cu ora 11.30 chiriarhul locului a săvârşit slujba de Te-Deum şi parastasul celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa oficialităţilor locale, a tinerilor, copiilor şi credincioşilor din municipiul Galaţi.

Adresându-se celor prezenţi, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat că oraşul Galaţi este „locul cel mai important din toată zona Dunării de Jos, a Moldovei de Jos şi a ţinuturilor româneşti strămoşeşti, care a intrat în alcătuirea Unirii de la 1859. Ziua de 24 ianuarie este zi de respiraţie bucuroasă a fiecărui locuitor al Dunării de Jos, dar în special a locuitorilor municipiului Galaţi şi a fostului judeţ Covurlui. Aceştia trebuie să se bucure azi pentru că atunci, înainte de unire, au fost conduşi de către primul domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza care, la Galaţi are profunde rădăcini“.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi.

După slujba parastasului a fost săvârşită o procesiune în jurul bisericii până la mormântul mamei domnitorului, Sultana Cuza, unde s-a cântat „veşnica pomenire!“.

La final, Chiriarhul Dunării de Jos a binecuvântat copii, elevii seminarişti şi credincioşii, oferindu-le mici daruri.

Şi în Protoieria Tecuci au fost organizate ample manifestări liturgice şi culturale care au marcat 154 de ani de la Unirea Principatelor Române.

În acest context, în biserica cu hramul „Învierea Domnului“ din localitatea Ţigăneşti, ctitorie a lui Costache Conachi, mare logofăt şi patriot român, pc protoiereu împreună cu preoţii municipiului Tecuci au oficiat o slujbă de pomenire pentru făuritorii unirii de la 1859. Aici se află mormântul lui Costache Conachi şi al fiicei sale, Ecaterina (Cocuţa).

Dincolo de acestea, importanţa localităţii Ţigăneşti rezultă şi din faptul că la conacul lui Costache Conachi, actualmente monument istoric, între anii 1853-1857 s-a analizat problema unionistă şi s-au pus bazele unirii de la 1859.

Astfel de manifestări au avut loc şi în Protoieria Covurlui, la Mânjina – astăzi comuna Costache Negri – unde se află casa memorială care este amenajată în conacul ce a aparţinut familiei marelui patriot, Costache Negri, personalitate a epocii cu rol marcant în pregătirea unirii Principatelor Române şi, ulterior, reprezentant al Principatelor Române la Istambul.

Familia Negri descinde din boierimea mijlocie moldoveană, înainte de mijlocul secolului al XVII-lea şi a deţinut proprietăţi funciare în ţinuturile Tecuci şi Covurlui.

În cele două parohii au fost pomeniţi, pe lângă domnitorul Alexandru Ioan Cuza, şi Costache Conache, fiica Ecaterina, Costache Negri, protopopul Gheorghe Dumitriu, tatăl lui Calistrat Hogaş şi Dimitrie Matcaş, membri în divanul ad-hoc de la Roman, preoţi şi luptători români pentru realizarea unirii Principatelor Române

***

Este demn de menţionat că Alexandru Ioan Cuza a studiat în oraşul Galaţi până în anul 1831, oraş care păstrează în patrimoniul cultural clădirea în care acesta a locuit, în perioada 1844-1859, când a deţinut funcţia de preşedinte al Judecătoriei şi pârcălab al judeţului Covurlui.

Totodată, în imediata apropiere a bisericii „Vovidenia“ din Galaţi se află şi mormântul mamei Domnului Principatelor Unite, Sultana Cuza, lucru ce arată ataşamentul şi dragostea marelui dommnitor pentru oraşul de la Dunăre.

De asemenea,  cel dintâi Episcop al Dunării de Jos, ilustrul cărturar şi marele patriot Melchisedec Ştefănescu, între anii 1857-1859, a stăruit cu timp şi fără timp la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune, atât catedra, cât şi amvonul. El a dovedit, prin cuvânt şi faptă, că unirea fraţilor români, de acelaşi neam şi limbă, de aceeaşi credinţă şi trăire creştină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unităţii treimice şi a sfinţilor din ceruri. Tot el este cel care a redactat şi propus actul oficial al dobândirii autocefaliei româneşti din anul 1885.

Înfiinţarea Eparhiei Dunării de Jos a fost, de altfel, determinată de cerinţele istorice ale vremii, în urma Unirii Principatelor Române. Recunoaşterea sa a fost realizată prin Decretul din 17 noiembrie 1864 al domnului Alexandru Ioan Cuza, eparhia devenind astfel simbol al unităţii religioase şi naţionale a românilor, prin îngemănarea judeţelor basarabene Ismail, Cahul şi Bolgrad, cu unul moldovean-Covurlui (azi Galaţi) şi unul muntean-Brăila.

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video