Sigla Arhiepiscopiei Dunării de Jos Catedrala Arhiepiscopiei Dunării de Jos

Sfântul Apostol Andrei

Publicaţii 2017

O apariţie inedită la Editura Arhiepiscopală a Dunării de Jos este volumul „Artă şi ceremonial la mesele Regale“, proiect editorial realizat în colaborare cu Muzeul Naţional „Peleş“ şi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos. Volumul este coordonat de dr. Narcis Dorin Ion, director general al Muzeului Naţional „Peleş“, care  deschide cartea cu un Cuvânt înainte din care aflăm aspecte interesante despre tradiţia, în materie de artă culinară şi ceremonial, la mesele din casele domneşti de odinioară.

Autorul porneşte de la in­formaţiile din „Condica lui Gheor­gachi“ (1762), o adevărată sin­teză de ceremonial,  şi  îşi con­centrează atenţia, îndeosebi, pe două surse: cea din Țara Românească ‑  „Învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“, unde într‑un capitol special ne învaţă şi pe noi astăzi „Cum se cade domnilor să şază la masă şi cum vor mânca şi vor bea“. Pentru zona Moldovei sunt explorate informaţiile din volumul „Descrierea Moldovei“, al eruditului cărturar şi savant Dimitrie Cantemir.

Aflăm că ceea ce se face astăzi destul de banal şi precipitat,  anume, aşezatul la masă, în vremea înaintaşilor noştri, graba şi non‑conformismul erau înfrânate prin buna rânduială şi buna cuviinţă. Autorul volumului ne informează că, în ziua de astăzi, bunele maniere şi frumoasele tradiţii, în materie de ospitalitate şi artă culinară de la curţile voievodale sunt preluate şi continuate de „Casa Regală“. În 1875, ceremonialul de la Curtea Regală a fost legiferat  şi se baza pe reguli şi obiceiuri folosite la curţile Voievozilor români, moştenitori ai culturii, spiritualităţii şi tradiţiei bizantine.

Cititorul este frapat de rigoarea cu care se respectau protocolul şi blazonul, iar ceremonialul pregătirii bucatelor şi al aşezării la masa regală sunt adevărată artă. De pildă, în vremea lui Carol I, „protocolul Casei Regale era strict şi riguros, luând forme mai democratice în perioada succesorului său, Regele Ferdinand“.

Potrivit protocolului regal, care ar putea fi valabil şi pentru noi, astăzi, micul dejun era la ora 9.00, şi se serveau: cafea cu lapte sau ceai, pâine prăjită sau franzeluţe, unt, miere sau marmeladă, fructe.

Prânzul începea întotdeauna la ora 13.00, iar ora trebuia respectată cu stricteţe. Când gongul anunţa ora mesei, „toţi cei prezenţi aşteptau ca regele să se aşeze primul, iar la plecare toată lumea se ridica atunci când regele părăsea masa. Nu era indicat să se ridice cineva în timpul mesei, în prezenţa regală, nimeni nu putea începe un nou fel de mâncare înaintea suveranului“, reţinem din amintitul volum.

La ora 17.00, Regele lua ceaiul cu Regina, iar la ora 20.00, era servită cina, unde, de multe ori, participau şi oaspeţii apropiaţi ai familiei regale.

Expresia şi atitudinea „am mâncat ca un rege“ erau străine Regelui Carol I. Masa era formată din legume şi fructe, când nu prefera carnea de vită şi viţel, vânatul.

Pentru că Regii României au venit în câteva rânduri la Galaţi, sunt şi unele referinţe despre croazierele şi modul cum se lua masa pe Dunăre, pe vapor. „Într‑un cadru rustic, la «pescărie», într‑un chioşc foarte original decorat cu plase, năvoade şi nuferi. Se serveau ciorbă pescărească, icre negre şi crap la proţap. Protocolul era foarte relaxat. Uneori erau organizate mese oficiale pe iaht…“

Este trecută în revistă şi atmosfera de la seratele dansante, unde pe lângă ospitalitatea şi tinereţea invitaţilor, în anul 1885, Regina Elisabeta a cerut ca la balul curţii, doamnele să îmbrace frumosul costum ţărănesc, cu ie şi catrinţă, „pentru a fi originale şi pentru a‑şi demonstra patriotismul“.

Pe lângă aceste reguli valabile şi astăzi, volumul are informaţii despre obiectele din colecţiile de artă de la Muzeul Naţional „Peleş“, servicii de masă din argint şi porţelan, adevărate „Comori ale Peleşului“, realizate în atelierele celebre din Europa amintitei perioade.

 Maria Stanciu

Ce aşteaptă Biserica de la tinerii seminarişti? Ce aşteaptă tinerii seminarişti de la Biserică? Curajul de a mărturisi credinţa azi? este tema celui de‑al XVII‑lea volum, care reuneşte condeiele seminariştilor gălăţeni, dar şi ale colegilor lor din ţară, participanţi, în 28 noiembrie 2016, la sărbătoarea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“. Cartea cuprinde eseuri şi reflecţii ale unor tineri de la seminariile din Buzău, Câmpulung Muscel, Târgovişte, Mănăstirea Neamţ, Slobozia, Tulcea, Galaţi care exprimă gânduri, atitudini, mentalităţi şi fapte despre cum trebuie tinerii să se implice în viaţa Bisericii şi cum trebuie Biserica, prin Hristos‑Domnul şi slujitorii Săi, să‑i cuprindă pe toţi în mrejele adevăratei credinţe.

Între semnatarii amintitului volum sunt şi elevi merituoşi de la colegiile şi liceele din cele două judeţe ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos: Colegiul Naţional „Al. Ioan Cuza“ şi  Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi şi Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu“, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga“, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius“ din municipiul Brăila şi Liceul Teoretic „G. Vâlsan“ din Făurei ‑ Brăila.

Maria Stanciu

A apărut volumul „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos“, volumul 15, o culegere de studii care adună în cele 365 de pagini lucrări ale unor profesori universitari de notorietate, la nivel naţional şi internaţional, prezenţi la Galaţi, în anul 2016, cu ocazia manifestărilor închinate „Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului ortodox“ şi „Anului comemorativ al Sfân­tului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti“. Volumul conţine şi studii, comunicări şi referate ale cadrelor universitare de la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“.

Secţiunea ‑ „Apostolat pentru educaţie creştină, în actualitate“ ‑ este deschisă de lucrarea „Comunicare şi comuniune în viaţa tinerilor implicaţi în programele educaţionale ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos“, susţinută de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhi­episcop Casian cu ocazia Congresului Internaţional de Teologie ‑ „Educaţia religioasă a tinerilor, în contextul secularizării actuale“, desfăşurat la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, în 5 septembrie 2016.

Studiul ‑ însoţit de un „chapeau“, în limba engleză – aduce în prim‑plan o evaluare a modalităţilor prin care este realizată educaţia formală şi non‑formală a tinerilor din Eparhia noastră. Autorul sesizează nu numai o atitudine pozitivă faţă de programele de educaţie religioasă din Biserică, dar şi o „receptivitate mare şi implicare responsabilă din partea factorilor educaţionali şi a familiilor, copiilor şi tinerilor pentru educaţia religioasă în şcoală“.

Această ediţie, de excepţie, ne bucură cu un studiu semnat de domnul dr. Nicolae Tanaşoca († 8 aprilie 2017), pe atunci, director al Institutului de Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, între timp, chemat la Domnul, care a susţinut o interesantă lucrare despre „Clasicism, creştinism, umanism în cultura epocii brâncoveneşti“, ocazie cu care a subliniat  „problema umanismului şi a Renaşterii, în cultura românească“, în epoca Sfântului Voievod Brâncoveanu. Doamna conf. univ. dr. Ioana Feodorov, de la Institutul de Studii Sud‑Est Europene al Academiei Române, ne bucură cu un studiu despre „Programul editorial al Sfântului Antim Ivireanul, model pentru comunităţile arabe creştine din Siria şi Liban“, un studiu care conjugă contribuţia românească la tipărirea şi răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu, în spaţiul arab creştin.

Profesorul univ. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, dascăl universitar la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, aduce cititorului informaţii interesante despre „Cărţi din biblioteca Mănăstirii Măxineni, epoca lui Constantin Brâncoveanu şi Antim Ivireanul“. Despre „Înrâurirea Sfântului Antim întru statornicia limbii române din Basarabia, în secolul  XIX“ ne relatează prof. univ. dr. Zamfira Mihail; doamna prof. univ. dr. Iolanda Țighiliu îl portretizează pe „Sfântul Antim Ivireanul ‑ cărturarul“, iar prof. univ. dr. Olimpia Mitric ne prezintă „Fondul de carte veche de pe lângă Arhiepiscopia Dunării de Jos din Galaţi“.

Informaţii inedite despre „Vechi cărţi bisericeşti, ne(mai)cunoscute astăzi“ ne aduce părintele lector univ. dr. Lucian Petroaia; părintele Eugen Drăgoi ne pune la curent cu aspecte inedite despre „Episcopul Melchisedec Ște­fă­nescu, primul biograf al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi primul analist al «Didahiilor» acestora“, iar domnişoara conf. univ. dr. Mihaela Denisia Liuşnea aduce în prim‑plan „Contextul istoric al raporturilor Țărilor Române cu spaţiile Ortodoxiei răsăritene din Caucaz, în timpul Mitropolitului Antim Ivireanul“. Interesant este portretul  părintelui prof. dr. Ionel Ene despre „Chipul tânărului în «Didahiile» Sfântului Antim Ivireanul“. De citit, subliniat şi luat aminte sunt şi referatele semnate de preoţii‑profesori şi dascălii de la FIFT Galaţi, care semnează articole şi studii despre apostolatul care trebuie dus pe tărâmul educaţiei creştine, în mileniul trei.      

Al XV‑lea volum „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos“ este o publicaţie care trebuie să fie prezentă în biblioteca profesorilor, istoricilor, studenţilor amintitei facultăţi, dar şi a oricărui credincios dornic să fie la curent cu istoria mântuirii neamului omenesc, mai veche sau recentă.

Maria Stanciu

 

 

Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos și tipografia Candela cuvântului a centrului eparhial au editat și tipărit an de an, prin purtarea de grijă și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, cărți de teologie, albume de artă sacră, reviste teologice, broșuri despre viețile sfinților și cărți de rugăciune, atât de necesare pentru zidirea sufletească, pentru întărirea în dreapta credință și pentru creșterea duhovnicească credincioșilor din eparhie. Deși este nu doar nepotrivit, dar și cu totul greu a ierarhiza după vreun criteriu oarecare titlurile editate și tipărite de centrul eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, totuși, de cea mai largă răspândire se bucură, de departe, cărțile de rugăciune, întrucât ele se adresează deopotrivă clericilor, monahilor și mirenilor, copiilor, tinerilor și vârstnicilor, învățaților și celor mai puțin învățați, novicilor și celor înduhovniciți, adică tuturor celor care simt nevoia de a se apropia de Dumenzeu în și prin rugăciune. O astfel de carte de rugăciuni, foarte cuprinzătoare datorită bogăției rugăciunilor propuse, care răspunde aproape tuturor nevoilor duhovnicești ale unui creștin rugător, a văzut lumina tiparului în anul 2017.

Această Carte de rugăciuni pentru trebuințele și folosul creș­tinului ortodox  este cea de‑a patra de acest tip editată de Arhiepicopia Dunării de Jos, plasându‑se în continuarea celor editate în anii 1997, 2003 și 2007. Volumul tip broșură, cu dimensiuni de 32 cm/61 cm, are nu mai puțin de 551 de pagini și conține rugăciuni grupate în 12 capitole, începutul fiecărui capitol fiind ilustrat cu grafica tradițională a cărților de cult tipărite la Mănăstirea Neamț. Cele 12 capitole sunt precedate de un Cuvânt înainte al Arhiepiscopului Dunării de Jos și sunt urmate de un capitol dedicat unor Reguli tipiconale

Primul capitol cuprinde rugăciunile zilnice pe care trebuie să le rostească creștinul dimineața și seara în continuarea rugăciunilor începătoare. Urmează capitolul numit Rugăciuni la toată vremea și trebuința, în care regăsim rugăciuni scurte ce se rostesc la vreme de încercare, de necaz, dar și la începutul și la sfârșitul lucrului. Cel de‑al treilea capitol este dedicat rugăciunilor ce sunt rostite de creștin în biserică, la intrarea în locașul de închinare, la icoanele Mântuitorului și ale Maicii Domnului, la începutul și la sfârșitul slujbei și la ieșirea din biserică.

Cel mai extins capitol este cel de al patrulea, care, după cum spune și titlul său, Rugăciuni la felurite trebuințe, răspunde la cele mai diverse nevoi duhovnicești sau situații în care se poate afla creștinul. Sunt adunate în acest capitol rugăciuni ce se rostesc de părinți pentru copii și de copii pentru părinți, de nași pentru finii de botez sau de cununie, rugăciuni pentru situațiile grele prin care poate trece creștinul, de la secetă, necontenire a ploilor, foamete, molimă, până la prigonire pentru dreapta credință, ispite și încercări, spaimă, gânduri și vise urâte. Un scurt capitol este închinat copiilor, care găsesc acolo rugăciunile la intrarea și ieșirea din clasă. Următorul capitol, al șaselea, cuprinde diferite rugăciuni de pocăință ce se citesc de regulă în timpul Postului Mare, dar și al celorlalte posturi de peste an. Capitolul al șaptelea este dedicat celor mai cunoscute rugăciuni închinate Învierii Mântuitorului și care se cântă sau se rostesc în perioada Penticostarului. Capitolele opt și nouă oferă creștinului textele unor rugăciuni mai ample sub forma Canonului de pocăință către Mântuitorul Iisus Hristos, primul, și a Paraclisului Preasfintei Născătoare de Dum­nezeu, următorul.

Ultimele patru capitole cuprind rânduielile ce trebuie cu­noscute și împlinite de creștini mai înainte de a se înfățișa înaintea scaunului de spovedanie, canonul de rugăciune înain­te și după Sfânta Împărtășanie, cum se scriu și ce rugăciuni trebuie să însoțească pomelnicele ce se dau la Sfântul Altar pentru pomenirea celor vii și a celor adormiți întru Domnul și, în final, Reguli tipiconale privind posturile de peste an, cu dezlegările specifice, zilele de pomenire a celor mutați la cele veșnice, atât cele de obște, cât și cele particulare, și sărbătorile de peste tot anul, începând cu praznicele împărătești, cu dată schimbătoare și dată fixă, și încheind cu cele ale sfinților mai mari, cu prăznuire.

Chiar și o prezentare succintă ca aceasta, care nu are cum să exprime întreaga bogăție și diversitate a rugăciunilor cuprinse în această carte de rugăciune, arată că greu poate fi găsită vreo nevoie duhovnicească din viața unui creștin căreia să nu‑i ofere rugăciunea de folos sau îndrumarea necesară. Iată de ce, în acest an proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului“, această carte de rugăciune se va bucura probabil de o nouă editare spre folosul duhovnicesc al creștinilor de la Dunărea de Jos.

Pr. conf. dr. Cristian Gagu

 ***

Carte de rugăciuni, ediţia a IV‑a, este de departe volumul cu cea mai mare adresabilitate, care trebuie să‑şi găsească loc în fiecare inimă şi în fiecare bibliotecă personală şi publică. Volumul, apărut în condiţii grafice deosebite, se deschide cu un cuvânt de întărire, semnat de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, inspirat după un vers din Psalmul 69, 1, al regelui David: „Doamne, spre ajutorul meu, ia aminte! Doamne, să‑mi ajuţi mie, grăbeşte‑te!“

Cuvântul de deschidere al Arhiereului nostru pune în evi­denţă puterea rugăciunii practicată de martirii şi mărturisitorii noştri care s‑au jertfit în închisorile comuniste şi modul cum au ştiut aceşti rugători tainici să transforme rugăciunea în armă a biruinţei. „Când rugătorul intră în «cămara tainică» a rugăciunii şi îmbrăţişează, duhovniceşte, pe toată lumea, dispar pizmăşiile, inima se purifică, iar lacrima, văzută ori nevăzută, inundă toată fiinţa. În faţa cititorului tăcut, se poate citi chipul iconic al Domnului ce ne invită, fără cuvinte, la tainica întoarcere în sine, ca, astfel, văzându‑ne lăuntric întunericul propriu al păcatelor şi al patimilor, să începem a ne ruga!“, ne învaţă Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.

Prima povaţă pe care o aflăm este cea legată de modul cum trebuie să ne pregătim pentru rugăciune, etapă care trebuie să înceapă de dimineaţă, după ce ne ridicăm din pat, ne spălăm şi ne îmbrăcăm adecvat, pentru ca prin rugăciune să dobândim isihia, pacea lăuntrică, curăţirea gândurilor şi a gesturilor rele şi să dobândim veşmânt luminos, de lumină.

În cele 559 de pagini, credinciosul găseşte rugăciunile zilnice, de toată vremea şi toată trebuinţa, care debutează cu Rugăciunea începătoare, urmată de scurte invocaţii care stau la baza oricărei pravile, de dimineaţă, de peste zi sau de seară. Pentru a dobândi pacea lăuntrică, un capitol aparte priveşte rugăciunile care se citesc în posturile mari de peste an, dar şi cele din perioada Penticostarului.

De asemenea, volumul con­ţine Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, dar şi câteva aspecte despre rânduiala Spovedaniei, a Sfintei Împărtăşiri. Un capitol aparte priveşte, pe scurt, câteva reguli tipiconale, pe care trebuie să le ştie fiecare creştin legate de posturile de peste an, zilele de post dintr‑un an, cele de dezlegare în care se consumă peşte, cele în care se fac nunţi şi altele, rânduite de Sfânta noastră Biserică.

Nu în ultimul rând, volumul cuprinde şi câteva aspecte teoretice despre cum trebuie să ne rugăm în inimă, în gând şi în Biserică, pentru cei dragi nouă, chemaţi la ceruri.

Maria Stanciu

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos a apărut al 17‑lea volum al buletinului informativ ‑ şi formativ, totodată ‑ „BISERICĂ, MISIUNE, SLUJIRE“. În 616 pagini găsim,între altele, o analiză generoasă asupra activităţii eparhiei noastre pe parcursul anului 2016, nu înainte însă de a trece în revistă şi a puncta perspectivele misionare ale anului 2017, intitulat „Anul omagial al Sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română“, aşa cum a fost el decretat, la iniţiativa Preafericitului Patriarh Daniel, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Într‑o prezentare grafică de excepţie, volumul este onorat de prefaţa semnată de Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, întitulată tematic: „Iconizări ale faptelor Bisericii din credinţă“, din care desprindem esenţa acestei cărţi: „Este vorba despre toţi cei ce sunt preocupaţi de cele sufleteşti, dar şi de cele concrete ale vieţii acesteia, care dovedesc multă iniţiativă, disponibilitate şi jertfelnicie în faptele îndreptate spre aproapele“.

După prezentarea programului‑cadru al Patriarhiei Române în anul 2017, în partea I‑a, „Teologie şi viaţă bisericească“, cititorul este informat în detaliu asupra tematicii anului în curs, pornind de la „Hotărârea dogmatică a Sinodului al VII‑lea Ecumenic de la Constantinopol“ (Nicodim Milaş), trecând apoi la „Cultul sfintelor icoane“ (Sfântul Ioan Damaschin), la principiile enunţate în „Cuvânt înainte la regulamentul comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei Române“ († Daniel, Patriarhul Bisericii Orotodoxe Române), apoi din nou Sfântul Damaschin, cu „Mărturii despre icoane ale sfinţilor şi cinstiţilor Părinţi din vechime“; urmează „Temeiuri biblice şi tradiţionale ale cinstirii Sfintelor icoane“ şi „Doctrina Bisericii Române despre Sfintele icoane“ (pr. prof. dr. Ene Branişte); „Consideraţii în legătură cu Sfintele icoane“ (pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae); „Sensul icoanei la Sfântul Ioan Damaschin şi Sinodul VII Ecumenic (Niceea, 787); (pr. prof. dr. Ştefan C. Alexe); „Rostul icoanelor în viaţa credincioşilor“ (pr. prof. dr. Nicolae D. Necula) şi mărturii ale tinerilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos privind cinstirea Sfintelor Icoane (din „Călăuză Ortodoxă“ nr. 328/2016). O bibliografie selectivă la temă, alcătuită de Pr. Gelu Aron.

A doua tematică a anului 2017, cea referitoare la comemorarea Patriarhului Justinian şi a apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, are afectat, de asemenea, un spaţiu generos în amintitul volum. Este prezentat „Justinian Marina“, un Apostol al Bisericii şi al neamului românesc“ (Gh. Vasilescu), urmat de „Ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi teologi de laDunărea de Jos, victime ale represiunii comuniste“ (Pr. Costel Dumbravă, lect. drd. George Enache).

Partea a doua a volumului este dedicată în totalitate misiunii şi slujirii Bisericii la Dunărea de Jos, începând cu „Viaţa bisericească“ în anul 2016, evenimente deosebite şi activitatea pe sectoare, „Itinerariul pastoral al ÎPS Părinte Casian“, „Activitatea administrativ‑bisericească şi misionară“ pe anul 2016 şi perspective pe anul 2017. Ultimul capitoleste rezervat „Şematismului“, termen care indică o înşiruire a instituţiilor administrativ‑bisericeşti din eparhie.

Ca de obicei, „BISERICĂ, MISIUNE, SLUJIRE“ realizează o analiză statistică şi exhaustivă a activităţii pe un an întreg (2016), şi trasează liniile importante de urmat pentru anul următor. Putem observa că zelul şi credinţa clerului şi credincioşilor de la Dunărea de Jos nu diminuează, ci se menţin şi, mai mult, sunt mereu în concordanţă cu evenimentele sociale şi culturale ale timpului prezent.

Violeta Ionescu

 

 

Ajută cu bucurie

Calendar

Proiect

Revista arhiepiscopiei

Ştiri Trinitas TV

Alte emisiuni

Emisiunea „În căutarea lui Hristos“

Ne puteți urmări și pe Facebook