În ziua de 27 iunie 2017, după oficierea Sfintei Liturghii la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ din localitatea Adam, judeţul Galaţi, Înaltpresfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un ales sobor de slujitori a săvârşit slujba de resfinţire a altarului bisericii acestei mănăstiri.

La slujbă au participat preoţii din cadrul protoieriei Târgu Bujor, întruniţi în conferinţa semestrială, numeroși credincioși, doamnele preotese şi foarte mulţi copii.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de către preoţii şi credincipoşii prezenţi de la parohiile din zona Târgu Bujor şi maicile de la această mănăstire.

La momentele cuvenite, toţi preoţii participanţi şi mulţi copii au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.

După Sfânta Liturghie a urmat slujba de resfinţire a altarului bisericii, a catapetesmei și a picturii.

După tradiţie, cei prezenţi au putut trece prin Sfântul Altar pentru a se închina, pentru a săruta Sfânta Evanghelie şi pentru a primi arhiereasca binecuvântare a ierarhului locului.

De la biserică s-a plecat în procesiune către cimitirul mănăstirii, unde a fost săvârșită slujba de pomenire pentru binefăcătorii sfântului aşezământ: egumeni, monahi şi ostenitori.

De asemenea, la altarul de vară din incinta mănăstirii, Chiriarhul Dunării de Jos a dat citire „Documentului de sfințire“ și a rostit rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu revărsate asupra credincioşilor şi preoţimii din această parte a eparhiei.

Lucrările propriu-zise ale conferinţei, aşezate sub genericul „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română“, s-au desfășurat în acelaşi spaţiu sacru, preoţilor alăturându-li-se doamnele preotese şi copiii acestora.

În cadrul dezbaterilor au fost analizate o serie de aspecte privind erminia icoanei şi a picturii bisericeşti, plecând de la iconografia şi pictura locașului de cult de la această mănăstire.

La final, a fost vernisată o expoziţie de icoane vechi, din patrimoniul parohiilor din cadrul Protoieriei Târgu Bujor.

Evenimentul s-a încheiat cu tradiţionala agapă creştinească pentru toţi credincioşii participanţi.

Istoric

Întemeiată în codrii seculari ai Ghenghii mănăstire, lăcaş sfinţit şi dependinţe specifice, prin dărnicia căpitanului Vasile Adam, mai apoi monahul Varnava, cu ajutorul fraţilor săi Costache Dabija şi Movilă, în anul 1658, pe urmele altor zidiri sfinte care, în zonă, coboară în timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. De la ctitor, mănăstirea cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Izvorul Tămăduirii“ este cunoscută cu numele Adam.

De la începuturile vieţii monahale aici este vestită lucrarea sfinţitoare şi izbăvitoare de secetă sufletească, dar şi materială, a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului: „Sfânta de la Adam“, giuvaerul nepreţuit al celei de a patra mănăstiri, ca importanţă, în timp, în toată Moldova.

La început de monahi, în secolul XIX de monahii, obştea rugătoare, nevoitoare şi misionară a urcat până la peste 300 de persoane, dacă avem în vedere faptul că în 1960, data desfiinţării abuzive prin efectul Decretului 410 al regimului ateo-comunist, în 24 de ore au fost somate să părăsească sfânta mănăstire 250 de maici şi surori.

O succintă apreciere asupra rolului acestei sfintei mănăstiri de-a lungul timpului ne arată mai întâi fidelitatea rugătorilor şi nevoitorilor faţă de dreapta credinţă, seriozitatea şi sinceritatea slujirii liturgice, hărnicia şi inventivitatea rugătoarelor în vestitele ateliere mănăstireşti, fapt ce a contribuit în perioada interbelică la aşezarea, pentru întâia oară în România, a maşinilor de cusut germane „Singer“. Faima vieţuirii armonioase prin rugăciune, muncă şi ospitalitate creştină a îndemnat-o pe Regina Maria să fie de multe ori prezentă, în pelerinaj, la această mănăstire. Tot aici, la începutul secolului XIX, mitropolitul Veniamin Costachi a înjghebat o bolniţă pentru cei suferinzi de afecţiuni psihice, mai aproape de Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Mănăstirea beneficiază de cel mai vast fond arhivistic, ce aşteaptă înregistrare, cercetare şi valorificare.

Vechiul lăcaş din secolul XVII a fost identificat, prin săpături arheologice, în partea de răsărit a actualei biserici, zidită în anul 1813 şi pictată, în stil realist, în 1868.

Se cunosc mai multe etape de restaurare şi de consolidare, dintre care amintim mai ales pe cele din secolul XX. Urmare a cutremurului din 1940, în 1946 s-au executat lucrările de reparaţii, fiind resfinţită de Episcopul martir Grigorie Leu al Huşilor, iar în 1957 au continuat restaurările, cu binecuvântarea Episcopului Teofil al Romanului şi Huşilor.

În 1957 mănăstirea a fost resfinţită, urmare a unor lucrări la interior şi exterior, prin implicarea stareţei Valentina Cosma, din datele existente neputându-se confirma prezenţa Episcopului Sfânt Chesarie al Dunării de Jos la eveniment, urmare a înăspririi atitudinii antireligioase a regimului.

După dureroasa suferinţă a Bisericii şi a neamului, prin desfiinţarea multor mănăstiri, între care şi cea de la Adam, începe o inimaginabilă deposedare a sfântului lăcaş de odoarele sfinte şi preţioase, de valori incomensurabile, dar mai ales de „albinele” harnice şi vrednice, cele 250 de maici, în anul trist 1960.

Spaţiile mănăstireşti devin C.A.P.-ul „Steagul Roşu“, iar biserica lăcaş parohial, încredinţat vrednicului, inimosului şi mult-pătimitorului preot Vasile M. Balaban, un adevărat mărturisitor al Domnului şi ocrotitor al vestigiilor mănăstirii, cu preţul multor suferinţe.

Astfel, după devastatorul cutremur din 1977 continuă eforturile de consolidare şi restaurare a picturii, sub păstorirea vrednicilor de pomenire Episcopul Chesarie şi Arhiepiscopul Antim ai Dunării de Jos. Atât eparhia, cât şi Sfânta Patriarhie, la intervenţia repetată a pr. Vasile Balaban au oferit fonduri substanţiale, prin mijlocirea Episcopului-Vicar Patriarhal Antonie Ploieşteanul, fără de care biserica n-ar mai fi existat.

În 1990, Arhiepiscopul Antim Nica şi Arhiereul-Vicar Casian au întreprins demersurile legale bisericeşti pentru reînfiinţarea mănăstirii de la Adam, confruntându-se cu nenumărate greutăţi, învinse de Dumnezeu prin rugăciunile şi lucrarea slujitorilor şi a credincioşilor. Astfel, a fost reaşezată în casa ei Sfânta Icoană făcătoare de minuni, refugiată la mănăstirea Celic Dere, s-au construit primele chilii pentru călugări, iar în anul 2001 mănăstirea a redevenit de maici.

Prin iniţiativa Arhiepiscopului Dunării de Jos, ajutat de la început de pr. Cezar Gagiu, continuatorul slujirii devotate, demne şi harnice a pr. Balaban, s-au întreprins lucrări de mare anvergură: rezidirea temeliilor, consolidarea zidurilor la interior şi la exterior, restaurarea picturii şi a valoroasei catapetesme, refacerea mobilierului în stil tradiţional moldovenesc, rezidirea cetăţii mănăstireşti, rezidirea clopotniţei, reînfiinţarea atelierului de artă populară tradiţională, în special pentru tineri şi copii, dar mai ales s-a reluat pelerinajul istoric al Sfintei Icoane făcătoare de minuni, anual, în Eparhie, între 1-13 august.

Fondurile au fost realizate din daniile credincioşilor, ale Centrului eparhial, ale autorităţilor locale şi centrale de Stat şi ale altor milostivi donatori.

La toate aceste re-temeluiri, restaurări şi îmbunătăţiri ale mănăstirii din „Grădina Maicii Domnului de la Adam“, Chiriarhul a fost ajutat de consilierii eparhiali: pr. Mihai Gherghe şi pr. Horaţiu Moldovan, de protoiereii de Tg. Bujor, pr. Costică Popa, pr. Toader Pohrib şi, îndeosebi, de actualul protoiereu şi prim-slujitor aici după 1990, pr. Cezar Gagiu, cu rugăciunile, statornicia în purtarea crucii monahale şi vrednicia maicii stareţe Anastasia Cimbru şi ale maicilor din sobor, la care nu se pot omite lacrimile, mâinile harnice şi bănuţul văduvei, creştinului şi creştinei din popor, de aproape şi de departe.

Astfel, în anul 2017, închinat Sfintelor icoane şi mărturisitorilor credinţei în timp de prigoană atee s-a resfinţit Altarul, restaurat, de către Chiriarhul Dunării de Jos, însoţit de preoţimea Protoieriei Tg Bujor, în semn de evlavios şi pios omagiu pentru cei de odinioară, care prin jertfelnicia şi hărnicia lor ne-au predat o „cetate” rănită şi umilită, mănăstirea de la Adam, spre a o readuce la frumuseţea şi rosturile ei fireşti.

Binecuvântează, Doamne, pe toţi cei ce iubesc şi cinstesc frumuseţea Lăcaşurilor Slavei Tale!

Proiect

Omagiu

Emisiunea "În căutarea lui Hristos"

Galerie video

Ne puteți urmări și pe Facebook