Sfântul Apostol Andrei

Publicatii 2014

La aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Episcopiei „Dunării de Jos”, reeditarea uneia dintre cele mai valoroase cercetări privind trecutul eparhiei de la Dunărea maritimă este o iniţiativă ce trebuie semnalată şi lăudată. Publicată, în primă ediţie, în 1906, anul jubileului regal, marea sărbătoare a României la împlinirea a 40 de ani de domnie ai marelui Carol I şi a 25 de ani de la fundarea regatului, lucrarea diaconului Anghel Constantinescu este un model de studiu riguros documentat şi frumos scris. Semnificaţia volumului pentru istoria eparhiei este cu atât mai mare având în vedere faptul că, tot atunci, în anul 1906, se punea piatra de temelie, în prezenţa principilor moştenitori ai coroanei României, a Catedralei Arhiepiscopale ce împodobeşte strada centrală a oraşului Galaţi.

Republicarea volumului diaconului profesor Anghel Constantinescu merită apreciată atât ca gest de recunoştinţă pentru valoarea lucrării în sine, cât şi ca formă de neuitare pentru autorul său. Anghel Constantinescu este un nume de seamă în rândul preoţilor profesori de la Dunărea de Jos, veritabil învăţător nu numai prin menirea sa bisericească, ci şi prin implicarea sa în popularizarea cunoaşterii dimensiunii creştine şi naţionale a românilor. Demn urmaş al altor profesori cu vocaţie pentru cercetarea istoriei laice şi eclesiastice de la Dunărea de Jos (să îl amintim doar pe Moise N. Pacu), diaconul Constantinescu a manifestat de tânăr un viu interes pentru studiul istoric. Întreaga sa activitate didactică (a fost şi director al Seminarului Teologic „Sf. Andrei”) este în fapt un model de asemenea pasiune pentru cercetarea trecutului şi pentru diseminarea acestor informaţii către comunitatea locală.

Volumul republicat acum, opera unui tânăr de 31 de ani, este o cercetare matură şi valoroasă, atât prin structura sa, cât şi prin profunzimea detaliilor oferite. Tema este departe de a fi simplă, căci arealul Dunării de Jos are o bogată tradiţie creştină, ce acoperă în fapt întreaga existenţă a poporului român. Căci, mai mult decât oricare altă eparhie, Episcopia „Dunării de Jos”, aşa cum arăta ea la sfârşitul secolului al XIX-lea, reprezenta un simbol de unitate naţională. Acoperind, în anul 1906, judeţele Galaţi, Brăila, Tulcea şi Constanţa, eparhia „Dunării de Jos” însemna „unirea” religioasă a trei teritorii istorice – Moldova, Ţara Românească şi Dobrogea, fiecare cu o veche şi valoroasă moştenire creştină. Galaţii, sediul eparhial, aduceau cu sine şi o altă aspiraţie naţională, având în vedere întemeierea episcopiei în sudul Basarabiei, Brăila venea cu moştenirea Mitropoliei Proilaviei, în vreme de judeţele dobrogene continuau o tradiţie de viaţă religioasă ce data de la începuturile erei creştine.

Toate aceste realităţi însemnau necesitatea unor eforturi suplimentare pentru harnicul autor al acestei lucrări, la momentul redactării monografiei revizor eparhial în cadrul Episcopiei „Dunării de Jos”. Prima parte, o analiză a istoriei creştinismului în zona Dunării de Jos, este, desigur, o cercetare meritorie, însă autorul îşi demonstrează aptitudinile de cercetător în realizarea monografiei Episcopiei după întemeierea sa, în anul 1864. Informaţiile despre organizarea şi administraţia eparhială sub episcopatul P.S. Melchisedec Ştefănescu (1864–1879), contextul politic ce a determinat strămutarea la Galaţi a sediului eparhial, reorganizările şi noile realităţi eparhiale din perioada episcopatul P.S. Iosif Gheorghian (1879–1886), administraţia bisericească din vremurile episcopilor Partenie Clinceni (1886–1902) şi Pimen Georgescu (1902–1909) sunt extrem de valoroase şi reprezintă o sursă istorică primară pentru cunoaşterea acelei perioade. Mai ales că volumul harnicului şi luminatului preot este completat cu o întreaga diversitate de detalii despre activităţile bisericeşti desfăşurate în cadrul eparhiei, de la ctitorirea catedralelor şi a reşedinţelor episcopale şi până la activitatea culturală şi filantropică a aşezămintelor eparhiale (Seminarul „Sf. Andrei”, Societatea clerului român „Solidaritatea”, Azilul pentru văduve şi orfani, „Cărămidăria” Societăţii „Solidaritatea”, Şcoala de cântăreţi bisericeşti). Nu în ultimul rând, este extrem de utilă, în perspectivă istorică, partea ce relevă diversitatea etnică şi religioasă a eparhiei, cu o multitudine de lăcaşe de cult aparţinând enoriaşilor din alte biserici de rit ortodox sau eterodox (catolici, protestanţi, baptişti etc.), precum şi din afara credinţei creştine (evrei sau musulmani). Statisticile ce se regăsesc în întreaga monografie sunt surse de primă mâna pentru istoria eparhiei în primele sale decenii de existenţă.

Lucrarea are şi un rezumat în limba engleză, util având în vedere rigorile cercetării de astăzi. Considerăm, totuşi, intervenţiile mai puţin indicate pentru valoarea documentară a volumului, deşi înţelegem necesitatea unei astfel de măsuri pentru lectorul de astăzi. Cartea diaconului Anghel Constantinescu arată cât de importantă şi de actuală este şi chestiunea realizării unei noi monografii a Arhiepiscopiei „Dunării de Jos”, care să acopere, la fel de competent şi detaliat, cei 150 de ani de existenţă ai eparhiei.

Conf. univ. dr. Constantin Ardeleanu,

Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Galaţi

Semnalăm apariţia, în condiţii grafice excepţionale, a albumului ,,Palatul Episcopal. Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos”, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2014, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Prezentul album se doreştea fi o reliefare a eforturilor considerabile desfăşurate în anii 2012-2014, pentru restaurarea, cu fonduri europene, a fostului Palat Episcopal al Dunării de Jos, care, la iniţiativa ierarhului locului, a primit o nouă destinaţie, aceea de a adăposti în interiorul lui, un Muzeu al patrimoniului spiritual – liturgic, istoric, artistic şi cultural din această parte de ţară binecuvântată de Dumnezeu.

Albumul este precedat de o excelentă introducere istorică şi tematică care îl însoţeşte pe cititor în istoria bisericească şi culturală a creştinismului la Dunărea de Jos, în primul mileniu creştin, apoi în Evul Mediu, pentru ca ulterior să fie rezervată o atenţie specială, Palatului episcopal amintit, care a avut o istorie a lui particulară, măreaţă dar şi tulburătoare.

Construit în timpul şi la iniţiativa episcopului Dunării de Jos, Partenie Clinceni, în anii 1898-1901, Palatul episcopal a deţinut o funcţiune administrativă esenţială la nivel eparhial, până în anul 1963, când a fost confiscat în mod abuziv de autorităţile de stat comuniste, primind de atunci încolo, o altă destinaţie, aceea de Muzeu de artă modernă.

În anul 2004, fostul Palat episcopal a fost retrocedat Arhiepiscopiei Dunării de Jos, în timpul ministeriatului Ministrului Culturii, dl. Răzvan Theodorescu, după insistenţe şi diligenţe apreciabile ale Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian, adresate autorităţilor locale, judeţene şi guvernamentale, pe tot parcursul anilor 90.

Prezentul volum se doreşte a fi şi o omagiere a episcopului academician Melchisedec Ştefănescu, la împlinirea a 150 de ani (1864-2014) de la asumarea trudei sale de reorganizare a vieţii bisericeşti la Dunărea de Jos. Providenţialul Melchisedec, cu rol fundamental în gândirea conceptului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române autocefale în România modernă, a fost şi primul episcop al acestei eparhii înfiinţată prin Decretul domnesc al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 17 noiembrie 1864.

Introducerea istorică este continuată de prezentarea, în condiţii grafice de excepţie, a albumului despre noul Muzeu al Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.

Surprinde, în mod plăcut, alăturarea imaginilor documentare din anul 1901 ale diferitelor spaţii ale fostului palat episcopal cu imaginile aceloraşi spaţii, fotografiate şi reproduse dupălucrările de restaurare din anii 2012-2014.

Impresionează, de asemenea, imagistic, descrierea fotografică a etapelor lucrărilor de consolidare, restaurare şi modernizare a Palatului episcopal, care reliefează în mod direct, implicarea responsabilă şi nemijlocită a ierarhului locului, păstor de suflete, dar şi atent supraveghetor al vieţii cetăţii, alături de colectivul de arhitecţi, ingineri şi preoţi consilieri de resort, în coordonarea şi desfăşurarea întregului proiect arhitectural menţionat.

Mai multe pagini ale albumului sunt rezervate frescelor din interiorul capelei Palatului episcopal.

Un capitol separat îl constituie prezentarea expoziţiei de artă bisericească prin identificarea câtorva din cele peste 1000 de obiecte de patrimoniu (icoane, odoare liturgice, veşminte arhiereşti, acopereminte, epitafe, antimise, cărţi bisericeşti, mobilier bisericesc, etc.), expuse în interiorul fostului palat episcopal, care, potrivit lui Nicolae Iorga, sunt „singura bogăţie menită să ne bucure pe toţi, să ne unească în căutarea valorilor ziditoare de suflet şi să ne înveţe pe noi, mici ori mari, a cunoaşte, a preţui şi a iubi mai mult Biserica, patria şi poporul, fără de care nu ar fi existat aceste mărturii” (p. 109). În acelaşi context sunt prezentate şi atelierele de restaurare a icoanelor şi a cărţilor bisericeşti adăpostite în acelaşi Palat monumental, aparţinând azi, Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Realizarea ambiţiosului proiect, constituie, potrivit autorilor albumului menţionat, „împlinirea unei dreptăţi sacre şi o restituire necesară în viaţa bisericească şi culturală a zonei Dunării de Jos, cu implicaţii istorice, spirituale, pastoral-misionare, culturale şi patrimoniale. Astfel, istorica reşedinţă a ierarhilor Dunării de Jos devine un templu al credinţei, culturii, istoriei şi sufletului românesc din această parte de ţară, arătând rolul major al Eparhiei, ca o maică duhovnicească ce ştie să-şi iubească fiii şi să le dăruiască frumuseţe spre eternitate.” (p. 21).

La 27 noiembrie 2014, a avut loc inaugurarea oficială a Muzeului şi sfinţirea capelei din incinta Muzeului, în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Salutăm cu sentimente de bucurie  intelectuală întregul  demers editorial, care exprimă iniţiativa meritorie a Eparhiei Dunării de Jos de a da spaţiului cultural românesc, acest monument arhitectural măreţ cu valenţe istorice şi spirituale semnificative.

Pr. prof. univ. dr. Mihail-Simion Săsăujan,

Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul”, Bucureşti

Ori de câte ori trupul cedează sub povara propriei slăbiciuni,  alergăm la doctor pentru a ne vindeca şi a restabili armonia din noi. Dar atunci când ne prăvălim sub greutatea păcatelor, singurul remediu este alergarea la Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a oferit pe Sine ca medicament suprem în Sfânta Euharistie, dăruit tuturor celor care se purifică prin „baia lacrimilor“  şi aleg să se lase transformaţi în făclii care ard de dorul întâlnirii cu Dumnezeu, în „ziua cea neînserată a Împărăţiei“ Sale.

După cum se ştie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proclamarea anului 2014 ca „An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)“, având ca scop să aducă, astăzi, în centrul misiunii Bisericii: redescoperirea Tainei Spovedaniei, ca mijloc de reconciliere, vindecare, înnoire spirituală şi sfinţire a vieţii credincioşilorşi primirea Sfintei Împărtăşanii, ca izvor tainic de putere a învierii şi vieţii veşnice… izvor de iubire jertfelnică şi iertătoare a lui Hristos

În acest sens, între multele programe iniţiate de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, a apărut, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, broşura „Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul!“, în cadrul colecţiei „Misionaria“, adresată copiilor şi tinerilor creştini aflaţi la vârsta multor alegeri, dar şi a multor cumpene.

Aşa cum subliniază Înaltpreasfinţia Sa în cuvântul introductiv denumit „Braţe deschise la uşa iubirii lui Dumnezeu, pentru copii şi tineri“, atunci când cei mai apropiaţi ai noştri nu ne mai pot oferi ajutorul lor, „…ne îndreptăm către îngerul nostru păzitor, şi cu el mergem sfioşi, dar şi încrezători, la Părintele ceresc, Mântuitorul...“, „Un alt prieten drag al copiilor îl găsim în biserică şi este părintele care ne-a botezat, prin mâinile căruia am devenit membri ai Bisericii şi care, alături de părinţi, ne întinde o mână de ajutor, atunci când suntem trişti şi necăjiţi, restabilindu-ne încrederea pe cărarea spre Părintele ceresc“.

Broşura continuă cu un capitol care îşi propune să aducă mai multe sfaturi practice pentru copii şi tineri, arătând că cele două Taine sunt o garanţie a creşterii lor frumoase şi armonioase: Copiii – bucuria vieţii şi „icoanele“ frumuseţii cereşti; „Nori“ pe cerul copilăriei; Binele şi răul în imaginaţia şi în viaţa tinerilor; Biserica: „clinica“ cea mai apropiată, cu „doctorul“ cel mai blând pentru suflet; Spovedania: dulcea-sfătuire şi vindecătoarea iertare; Mărturisirea: „o pedagogie sfântă şi uşurătoare“; Sfânta Împărtăşanie: „Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul!“; „Să mulţumim Domnului!“.

Copiii şi tineri sunt chemaţi să fie, la rândul lor, mici „apostoli“, promovând dragostea pentru Dumnezeu în sufletele prietenilor lor, sau chiar a părinţilor trupeşti, să menţină făclia credinţei aprinsă în suflete, încă neîncercate de patimi, chiar dacă unele persoane, răuvoitoare, vor încerca să le-o stingă, oferindu-le pseudo-bucurii ale copilăriei.

Încheierea acestei primei părţi o constituie îndemnul „Continuă“ pe calea binelui…, cu 15 poveţe care îl vor face pe tânărul care le va respecta mai iubit de Dumnezeu şi de oameni

A doua parte importantă a broşurii cuprinde un buchet de rugăciuni, pe care tinerii sunt îndemnaţi să îl ofere lui Dumnezeu, alături de faptele lor bune: Rugăciunile începătoare; Rugăciunile de dimineaţă; Rugăciunea copiilor pentru părinţii lor; Rugăciune pentru fraţi şi surori; Rugăciune pentru ajutor la învăţătură; Rugăciune înainte de spovedanie; Rugăciune după spovedanie; Rugăciune către Sfântul Înger, păzitorul vieţii noastre; Rugăciuni înainte de Sfânta Împărtăşanie; Rugăciuni de mulţumire după Sfânta Împărtăşanie.

Textul broşurii este redactat la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, de către prof. Mihaela Picoş, prof. Victoria Ferescu, prof. Monica Trifan, prof. Anişoara Luca, prof. dr. Marian Ionescu, psiholog Adrian Silivestru, sociolog Amalia Boca, prin consultare cu elevii de la Colegiul Naţional „Costache Negri“, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“, Şcoala Nr. 28 „Mihai Eminescu“, Şcoala Nr. 34 „Mihai Viteazul“, Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ap. Andrei“ din Galaţi şi Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius“ din Brăila, sub îndrumarea pr. dr. Lucian Petroaia, pr. Gelu Aron, pr. Daniel Zlate şi diac. Ionuţ Furtună.

Cei peste 30.000 de copii şi tineri care se vor bucura de darul acestei cărticele de buzunar vor înţelege şi mai mult rostul şi rolul Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, în viaţa fiecărui credincios.

Drd. Alexandru Bulgaru

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2014 să fie declarat ,,Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni”. Aşa se face că Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie a Universităţii Dunărea de Jos au contribuit la realizarea unui important simpozion teologic ştiinţific, în luna mai a acestui an, dedicat Sfintelor Taine Euharistice şi Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Au răspuns invitaţiei locale cadre didactice din spaţiul naţional şi internaţional, precum şi cercetători din diverse domenii de specialitate.

Sfânta Euharistie ocupă un loc cu totul deosebit în viaţa Bisericii. Es­te locul întâlnirii noastre reale, per­­sonale şi comunitare cu Hris­tos.Ea este şi o jertfă de mulţumire către Dumnezeu adusă de Sfânta Biserică, de credincioşii ei, prin episcop sau preot. Este o mulţumire de la pământ spre Cer, dar şi de la Cer spre pământ. Noi înălţăm pâinea şi vinul, iar El se coboară în chip real transformând cele ce primeşte, pământeşti, în arvună a veşniciei. O împărtăşire deasă, dublată bineînţeles de pregătire, rugăciune, iertare, post şi, mai ales, de spovedanie, deschide în mod fascinant resorturile de umanitate şi de îndumnezeire ale făpturii umane.

Taina Spovedaniei este o taină a eliberării de păcate, a eliberării de un trecut apăsător şi, în acelaşi timp, este taina începutului bun în viaţă pentru dobândirea mântuirii. Duhovnicul este părintele care adună pe cei risipiţi, care ridică pe cei căzuţi şi care aduce vindecare celor care sunt răniţi de păcate. Fără duhovnic noi nu ne putem mântui oricât am fi de virtuoşi. Cu ajutorul lui, oricât am fi de păcătoşi, noi ne putem îndrepta. Dacă păcatul ne desparte de Dumnezeu, pocăinţa ne întoarce spre Dumnezeu şi Sfânta Împărtăşanie ne uneşte cu Dumnezeu-Fiul, care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Sfinţenia, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, nu este o cale lată, pavată cu laude şi omagii, ci este calea cea strâmtă pe care o urmează cei preocupaţi de imaginea lui Dumnezei din ei şi nu de propria lor imagine. Este calea dreptei credinţe şi a dreptei făptuiri, la care se adaugă, de cele mai multe ori, curajul şi demnitatea de a-l mărturisi jertfelnic pe Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, aşa cum au făcut Sfinţii Martiri Brâncoveni acum 300 de ani. Istoria nu este o simplă înşiruire de nume, ani şi bătălii, nu este o vizită într-un muzeu al vestigiilor trecutului, ci este o desfăşurare ciclică a unor evenimente care au un important rol pedagogic şi terapeutic pentru noi, cei care încercăm să ne cunoaştem identitatea spirituală şi naţională.

În lucrarea Teologie şi Educaţie la Dunărea de Jos (13), autorii  studiilor şi ai referatelor prezentate în cadrul Simpozionului internaţional de la Galaţi din luna mai, dezvoltă teme deosebit de complexe şi valoroase prin argumentele pertinente şi caracterul practic ale acestor cercetări. Adâncirea şi actualizarea înţelesurilor Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Euharistiei vin în ajutorul clericilor şi credincioşilor preocupaţi de revitalizarea şi dinamizarea vieţii parohiale, mai ales acolo unde se constată apatie şi rutină.  Contribuţiile remarcabile în ceea ce priveşte Sfintele Taine Euharistice sunt sporite de analizele inedite ale  diferitelor aspecte din epoca Sfinţilor Brâncoveni. În concluzie, această carte se constituie într-un reper important al anului omagial 2014, reper care va inspira alte eparhii, instituţii de învăţământ teologic şi comunităţi ortodoxe, deopotrivă rugătoare şi mărturisitoare. Tipărirea acestui volum reprezintă deodată o mare bucurie şi binecuvântare pentru oamenii care vor să descopere frumuseţea şi profunzimea vieţii în Hristos şi în Biserică.

Pr. lect. univ. dr. Vasile Creţu,

Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti

A apărut la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, a XIV-a ediţie a anuarului bisericesc „Biserică. Misiune. Slujire”. Volumul a fost iniţiat şi îndrumat, ca în fiecare an de apariţie, de ÎPS Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos şi redactat de un colectiv de preoţi, cu sprijinul unor clerici şi mireni angajaţi în asociaţiile bisericeşti şi activităţile sociale ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

,,Cap de an” şi ,,cap de carte”, Sfântul Vasile cel Mare este şi începătorul volumului de faţă, îndemnând cititorul la rugăciune smerită: „Pomeneşte, Doamne, Sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică, cea de la o margine până în cealaltă a lumii...”. Este chiar Biserica despre care vorbesc cele 584 de pagini ale anuarului „B.M.S.”, unde cine este interesat, în general, de viaţa internă a Bisericii Ortodoxe, a Patriarhiei Române, precum şi, în special, de activitatea Arhiepiscopiei Dunării de Jos, are la îndemână un material documentar bogat şi preţios.

Stăruinţa de a publica această carte an de an este motivată de cuvântul de binecuvântare al Arhipăstorului nostru, care arată că: „Ea este mesager către cei care slujesc şi către cei care sunt slujiţi în Biserică, de către misionarii ei, clerici şi mireni. Ea este alcătuită din îndemnuri, sfaturi şi mărturii ale dreptei-credinţe, dar şi de efectele reale, faptele văzute ale slujirii, într-un an, în Arhiepiscopia Dunării de Jos”.

În capitolul „Teologie şi viaţă bisericească” se anunţă, explicându-se pe înţelesul tuturor, de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa PF Patriarh Daniel al României, în şedinţa din 29 octombrie 2013, a hotărât să numească anul 2014 „Anul omagial-euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii)” şi ,,Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, în Patriarhia Română”.

Un material amplu, omiletic, ne prezintă ÎPS Casian al Dunării de Jos, intitulat: „Lumina pocăinţei şi puterea jertfei spre unirea cu Hristos, în Biserica slavei Sale”. Cu darul dumnezeiesc de tălmăcitor al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturiii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, Arhipăstorul nostru pune accent pe semnificaţia rugăciunii la cumpăna dintre ani, care trebuie să fie, în primul rând de mulţumire pentru toate câte ni se dau de sus, fie ele bine primite de noi sau mai greu acceptate. Şi îndeamnă la însuşirea virtuţilor unui model demn de urmat, care este Sfântul Vasile cel Mare – slujitor al Bisericii „în toate locurile şi în tot timpul” – prin care să ne îndreptăm spre modelul jertfei de sine în slujirea aproapelui, Care este Iisus Mântuitorul lumii. Căci cea mai mare mulţumire adusă lui Dumnezeu este, în fapt, vindecarea de patimi şi unirea cu Hristos Domnul, în Taina Euharistiei.

Despre „Vindecarea prin Sfânta Taină a Spovedaniei” aflăm dintr-un material al lui Jean-Claude Larchet, preluat din volumul „Terapeutica bolilor spirituale”, Ed. Sofia, Bucureşti, 2001.

Firesc, tematic şi duhovniceşte, urmează un articol închinat celui mai eficient mijloc de vindecare spirituală: „Dumnezeiasca Euharistie”, scris de Dr. Anca Manolache şi preluat, cum specifică notele de subsol, din revista „Glasul Bisericii” VIII (1979), nr. 7-8.

Iar teologilor şi tuturor celor dornici să studieze mai îndeaproape  semnificaţia duhovnicească a anului în care suntem, redactorii anuarului „B.M.S.”-2014 le oferă o „Bibliografie utilă pentru redactare de referate privind Anul omagial-euharistic”, în care sunt indicate lucrări pe teme ca: „Despre Sfintele Taine în general”, „Sfânta Spovedanie” şi „Sf. Euharistie” – apărute în volum sau în periodice, articole şi studii – un vast tărâm de cercetare şi documentare, într-adevăr, foarte util.

A doua semnificaţie a anului 2014, omagierea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, este prezentă în paginile acestui volum cu materiale tematice ca: „Din domnia lui Constantin Brâncoveanu”, - un excurs bine scris şi temeinic documentat al prof. univ. dr. Ionel Cândea. În aceeaşi măsură necesar pentru utilizatori va fi şi ,,Tabelul cronologic şi bibliografic” întocmit de pr. Eugen Drăgoi, privind „Sfinţii Martiri Brâncoveni – 300 de ani de la mucenicie” - o interesantă enumerare exhaustivă a principalelor date care au marcat viaţa şi domnia Domnitorului martir, precum şi destinul familiei sale, dar şi percepţia lor în istorie, de-a lungul anilor până în prezent.

Urmează o relatare a „Evenimentelor anului 2013 în Arhiepiscopia Dunării de Jos”, după care anuarul cuprinde o privire generală asupra Bisericii Ortodoxe, în date şi cifre, la fel de interesantă şi utilă ca informaţie.

„Viaţa bisericească în Arhiepiscopia Dunării de Jos în anul 2013” este redată in integrum şi in particulari, în următoarele pagini, de la 217 la 577. Ca o reală călătorie prin timp, se poate urmări „Itinerarul pastoral-misionar al ÎPS Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în anul 2013, în cel de al 20-lea an de slujire ca ierarh al Eparhiei noastre: activitatea liturgică, vizite canonice şi de lucru la unităţile bisericeşti din Eparhie, participări la conferinţe, simpozioane, consfătuiri teologice şi bisericeşti, comisii de examinare; activităţi pastoral-misionare şi culturale, activităţi liturgice şi externe – evidenţă ţinută cu perseverenţă de secretarul eparhial pr. Gelu Aron.

„Activitatea administrativ-bisericească şi pastoral-misionară” este relatată de pr. Meluţă Lupu, consilier administrativ-bisericesc, pr. Gabriel Molocea, consilier misionar şi comunicare media şi ec. Luminiţa Rotaru, şef serviciu Resurse umane din cadrul Centrului Eparhial.

Un alt capitol important este „Viaţa mănăstirească”, în cadrul căreia sunt expuse şi analizate: organizarea administrativă, viaţa liturgică şi duhovnicească, activităţile: misionară, culturală, didactică şi de învăţământ, economică, social-filantropică, activitatea de construcţie şi restaurare a mănăstirilor eparhiei noastre.

Din această analiză amănunţită nu poate lipsi sectorul învăţământ, căruia i se acordă o atenţie deosebită, fiind prezentat pe larg în „Educaţia creştină în instituţii bisericeşti şi şcoli de stat”, de pr. Lucian Petroaia şi pr. Daniel Zlate.

Sectorul cultural-misionar şi comunicaţii media prezentă de asemenea evenimentele principale ale anului trecut, organizate pe protoierii. Activitatea editorială este evidenţiată prin apariţii interesante în volum, iar periodicul „Călăuză ortodoxă”, veritabilă cronică eparhială, a depăşit deja 300 de numere, fiind cea mai longevivă revistă bisericească din ţară.

O atenţie amănunţită i se acordă sectorului de patrimoniu bisericesc, în cadrul căruia sunt analizate: „Situaţia monumentelor şi a şantierelor de la monumentele istorice bisericeşti”, „Stadiul aplicării Protocolului dintre Patriarhia Română şi Ministerul de Interne încheiat la 5.04.2000, reactualizat în anul 2005”.

Este prezentat „Tabelul informativ asupra obiectelor de patrimoniu fişate în 2013” şi „Modul de constituire a arhivei”.

Muzeele, colecţiile există şi pot fi vizitate şi cercetate.

De asemnea, Biblioteca Centrului Eparhial şi bibliotecile este considerată o comoară nesecată de informaţie şi frumuseţe spirituală, reîmprospătată periodic cu noile apariţii. Sunt menţionate şi donaţiile de carte primite în cursul anului trecut, dar şi contribuţia bibliotecii la diferite evenimente culturale organizate de parohii.

În cadrul Departamentului de presă şi comunicare, se menţionează colaborarea Eparhiei noastre cu Centrul de presă „Basilica” al Patriarhiei Române (ziarul „Lumina”, Radio şi Televiziunea „Triniras” şi agenţia de presă „Basilica”. Ca şi cu presa locală, vizuală şi scrisă.

Nu lipsesc, bineînţeles, mijloacele moderne de informare: pagina web a eparhiei, www.edj.ro, actualizată de ing. Simona Mavromati.

Toată această informare despre sectorul cultural şi comunicare media a fost alcătuită cu minuţiozitate de: pr. Daniel Popa, consilier cultural-învăţământ, pr. Gabriel Molocea, consilier misionar şi comunicare media, pr. Adrian Portase, inspector eparhial pt. probleme de comunicare şi mass-media, ing. Simona Mavromati, şef serviciu editură, Corina Stoica, bibliotecar şi Georgiana Pascu, conservator-restaurator.

„Lucrarea social-filantropică” despre ale cărei programe relatează pe larg în acest studiu pr. Ionel Rotaru, consilier social-filantropic şi misionar, cuprinde: activitatea centrelor sociale, programe social-filantropice, lucrare pastorală şi misionară a preoţilor capelani şi a asistenţilor sociali şi asociaţiile misionare ale Bisericii: Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din România şi Asociaţia Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, ambele filiale la Galaţi.

La activităţile economico-financiară şi agricolă se referă pr. Nelu Perţea, consilier economic şi dl Petru Rareş Bucur, inspector Serviciu agricol.

Pr. ing. Horaţiu Moldovan, consilier patrimoniu şi construcţii bisericeşti scrie despre  şantierele de construcţie de pe teritoriul eparhiei, în număr de 360, construirea de 186 noi biserici în cursul anului 2013 şi întreţinerea lăcaşurilor de cult şi a altor edificii bisericeşti, lucrări de reparaţii şi consolidări, lucrări de pictare sau repictare, pentru care „se alocă subvenţii importante de la Guvern, prin Secretariatul de Stat pentru Culte şi de la bugetele locale, asumate de consiliile parohiale ale parohiilor beneficiare”, ca şi prin fonduri europene accesate în cadrul Programului operaţional regional, cum a fost în cazul celui mai important proiect al eparhiei noastre, istorica Mănăstire Măxineni din judeţul Brăila.

Sunt menţionate, de pr. Gelu Aron, secretar eparhial, pr. Voicu Niţu, inspector bisericesc eparhial şi arhivist Pompiliu Cânepă-Verde, activităţile Cancelariei Eparhiale: corpul de inspecţie şi control, serviciul secretariat şi serviciul arhivă.

Toate aceste strădanii de pe parcursul unui an întreg  au fost menţionate în „Darea de seamă asupra vieţii bisericeşti eparhiale din anul 2013”, prezentată la întrunirile Consiliului şi Adunării eparhiale din 7-8  februarie 2014.

A fost publicat şi un tabel statistic privind activitatea Arhiepiscopiei noastre, în date şi cifre, necesar estimărilor la nivel local şi general, precum şi o înşiruire a tuturor instituţiilor bisericeşti de pe teritoriul eparhiei, deoarece este firesc ca fiecare creştin ce aparţine Arhiepiscopiei Dunării de jos să-şi cunoască co-eparhioţii.

Se poate spune că acest anuar bisericesc, intitulat „Biserică. Misiune. Slujire”, ajuns acum la nr. 14 şi-a îndeplinit misiunea de informare şi analiză, şi pentru anul 2013. Şi este, credem, poate cel mai „la obiect” anuar de până acum, sobru şi concret, o relatare detaşată, critică şi analitică a muncii nu numai a unui întreg aparat administrativ, ci şi a membrilor Bisericii extra-muros, adevăraţii stâlpi de susţinere a Bisericii instituţionale.

Violeta Ionescu

Proiect

Galerie video

Emisiunea „În căutarea lui Hristos“

Ne puteți urmări și pe Facebook