Sigla Arhiepiscopiei Dunării de Jos Catedrala Arhiepiscopiei Dunării de Jos

Sfântul Apostol Andrei

În seria „Pastoralia“, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos a publicat recent, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, un volum postum închinat preotului Gheorghe Bucuriană (7 aprilie 1922 ‑ 12 martie 2016), alcătuit din predicile, cuvântările și articolele apărute în diferite publicații, înmănunchiind astfel o lucrare misionară de mare valoare teologică și duhovnicească. Dacă pentru un preot, cuvântul rostit are un impact imediat asupra ascultătorului, cuvântul scris depășește momentul trecător și rămâne în istorie. Scripta manent! Așadar, aplecarea spre scris a Părintelui Buruiană i‑a conferit accesul la durată.

În prefața volumului, intitulată „«Frumusețile oratorice» ale  părintelui Gheorghe Buruiană“, Părintele nostru Arhiepiscop Casian amintește legăturile biografice ale autorului care provine dintr‑o familie preoțească cu tradiție (tatăl și bunicul preoți), de la care și‑a extras seva și credința creștină pe care a întărit‑o și a șlefuit‑o la Seminarul „Sf. Andrei“ din Galați și, mai departe, în studiile teologice superioare, continuând cu cei peste șaptezeci de ani de preoție, timp în care „a rămas tot studios, tot preocupat de noutate“.

Un om, un preot, care a studiat toată viața lui, care s‑a împărtășit el însuși de la izvoarele credinței pe care s‑o poată împărtăși cât mai deslușit altora, acesta a fost părintele Gheorghe Buruiană, cel care ne „impresionează și azi prin  vioiciunea și actualitatea mesajului“.

A vorbit mult, dar a și scris mult, ample articole și predici, încă de pe vremea arhiepiscopului de vrednică amintire Antim Nica, în publicațiile de atunci, „Glasul Bisericii“ și „Îndrumătorul bisericesc misionar și patriotic“ și, mai apoi, în revista eparhială „Călăuză ortodoxă“, apărută în 1990, al cărei „naș“ a fost, el dându‑i numele, inspirat, firește, de Duhul Sfânt.

Dar părintele Gheorghe Buruiană a inaugurat și o premieră în Galați: rubrica permanentă „Cuvânt pentru suflet“, la cotidianul local „Viața liberă“, pe care a ținut‑o săptămânal, în ziarul de sâmbătă‑duminică, în anii 1992 şi 1993. Era vremea când conducerea de atunci a ziarului, gazetari profesioniști, au înțeles nevoia crescândă de spiritualitate a cititorilor și asigurau ziarului rubrici variate, de la știri banale la evenimente, la rubrici de istorie locală, de cultură, de artă și de religie. Era vremea când inimile multora, văduvite jumătate de secol prin interdicțiile ateiste, erau ca un burete, dornice de „apa cea vie“ a cuvântului lui Dumnezeu, dornice de a se întoarce cu fața spre cer și a primi învățătura adevărată despre credința și tradițiile noastre strămoșești. Iar părintele Gheorghe Buruiană a primit cu bucurie acest prilej de a se adresa, prin intermediul ziarului, la mai multe mii de cititori deodată. În rubrica sa, el explica pericopa din duminica respectivă și nu uita niciodată să adauge și învățătura pe care trebuie s‑o tragem din ea. Nu uita să aducă în prezent Evanghelia de acum 2000 de ani, fiindcă litera ei este mereu vie, cât timp vii vor fi oamenii pe pământ.

Niciodată unui preot nu i se mai oferise o asemenea șansă – cum nici de atunci încoace! –  și preotul s‑a adresat în scris, „gazetărește“, scurt și concis, celor care, deși au ochi, nu pot să vadă.

Textul Evangheliei nu este criptat, dar este „non multa, sed multum“. Spune mult în puține cuvinte și, de aceea, e nevoie de un tălmăcitor învățat și cu har să deslușească toate sensurile care se ascund în acele „puține cuvinte“.

Adunate împreună în acest volum,  acele învățături sunt acum o imensă bogăție. Luate separat, ele erau atunci „picătura“ menită să unească și să „împace“, în timp, cerul cu pă­mântul.

Acest omagiu postum adus părintelui Gheorghe Buruiană ni‑l relevă ca un vas curat, prin care harul a trecut și s‑a răspândit nevătămat. Învățătura creștină, catehizarea, cum îi spuneau primii creștini, este importantă, dar, să fim atenți, ea este nimic fără omenie, fără mila creștină și fără dragoste. Atât cât dai, atât ai. Ești ceea ce dai. Sunt paradoxuri, dar creștinismul, plin de paradoxuri, este o învățătură fără egal.

Pc. părinte Gelu Aron și pc. părinte Eugen Drăgoi, consilieri eparhiali, de asemenea preoți învățați și cu o mare încărcătură spirituală, au pregătit acest volum, alegând articolele publicate și ordonându‑le nu neapărat cronologic, cât mai ales tematic. Astfel ne putem da seama că, la aceeași pericopă, cum este cea a „Duminicii Orbului“, din ani diferiți (pp. 44‑45 și p. 47), preotul Gheorghe Buruiană  nu s‑a repetat deloc, dimpotrivă, a găsit alte conotații și alte concluzii, dovadă că Sfânta Evanghelie este un izvor nesfârșit de învățătură căruia el a știut să‑i găsească sensuri noi.

Volumul se încheie cu „Prohodirea  Preotului Gheorghe Buruiană“, din 14 martie 2016, din prima zi a Postului Mare a acelui an și cu necrologul rostit cu acest prilej de către Înaltpreasfințitul notru Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, din care merită să amintim aici o considerație care, fără îndoială, a fost mugurele din care a încolțit ideea tipăririi volumului de față: „A vorbit și a scris într‑o limbă foarte frumoasă! S‑a exprimat într‑o bogăție a frazei, dar nu a divagat, ci a folosit limba română pentru a îmbrăca adevărul de credință într‑o formă care să pătrundă mai bine la suflet și la inimă“…

Părintele Gheorghe Buruiană a plecat la Domnul bogat, pentru că a multiplicat talantul primit de la Dumnezeu. Și mult va primi și în ceruri, „căci tot celui ce are i se va da și‑i va prisosi...(Matei 25, 29).

Să încheiem cu un îndemn al Părintelui, din chiar „Parabola talanților“ (p. 79): „În concluzie, caută creștine să‑ți cunoști îndeaproape puterile și talanții pe care ți i‑a dat Dumnezeu și pe care ești obligat să‑i pui la dispoziția altora și nu să‑i îngropi în pământ, ca sluga vicleană și leneșă (Matei 25, 26)! Nu trebuie să lași să descopere alții ceea ce  poți sau ceea ce reprezinți tu. Definește‑te singur, dar cu obiectivitate și vei fi crezut și apreciat de toți! Studiază, cercetează‑te, dar fără iz orgolios! Nu încerca să‑ți vezi și respirația în oglinda în care te privești, căci atunci îi tulburi luciul și nu te mai vezi deloc“.

Violeta Ionescu

 

Ajută cu bucurie

Calendar

Proiect

Revista arhiepiscopiei

Ştiri Trinitas TV

Alte emisiuni

Emisiunea „În căutarea lui Hristos“

Ne puteți urmări și pe Facebook