Credincioșii din municipiul Galați au îmbrăcat haine de sărbătoare pe 12 iulie, cu prilejul cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos. Evenimentul a marcat, totodată, și cel de-al doilea hram al Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
Sărbătoarea a debutat în ajun, când, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a fost organizată tradiționala procesiune. Cu acest prilej, replica fidelă a Icoanei Prodromița — păstrată în patrimoniul sacru al Reședinței arhiepiscopale — a fost purtată pe aleea principală a Bisericii „Sfinții Împărați” și așezată ulterior în lăcașul de cult pentru închinarea credincioșilor. La acest eveniment duhovnicesc au luat parte slujitori din Administrația eparhială, preoți din municipiu și numeroși credincioși din parohiile gălățene.
Rugăciune și cuvânt de învățătură
Înaltpreasfințitul Casian a săvârșit Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Prodromița” și a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură. Ierarhul a scos în evidență semnificația profundă, spirituală și istorică a prezenței Icoanei „Prodromița” în comunitatea din Galați. Chiriarhul a arătat că sărbătoarea de la Biserica „Sfinții Împărați” reprezintă o confirmare a prezenței Maicii Domnului în viața credincioșilor, realizând o legătură spirituală între icoanele pictate și „icoanele vii” (mamele, părinții și bunicii care își ocrotesc copiii).
De asemenea, Părintele Arhiepiscop a amintit că, în drumul ei spre Muntele Athos (în 1863), icoana a avut ultima oprire din țară la Galați. Lăcașul de cult fiind nou și fără alte icoane la acea vreme, „Prodromița” a fost prima icoană a Maicii Domnului la care localnicii s-au putut închina în acea biserică.
Totodată, a fost evocat și momentul în care icoana s-a întunecat din cauza necredinței, dar s-a luminat odată cu pocăința și mărturisirea sinceră a unui zugrav, aducând pace în sufletele celor prezenți.
La finalul cuvântului, ierarhul locului a făcut o paralelă între frumusețea picturii bisericești, motivele tradiționale românești (nuanțele iei de pe veșminte) și ocrotirea pe care Maica Domnului a oferit-o de-a lungul istoriei voievozilor și poporului român, subliniind că România își merită pe deplin renumele de „Grădina Maicii Domnului”.
Credincioșii s-au putut închina la sfânta icoană pe tot parcursul slujbei Vecerniei unite cu Litia și până seara târziu, urmând ca icoana să fie adusă a doua zi, pe 12 iulie, și în Catedrala Arhiepiscopală din Galați.
Minunea din portul Galați și legătura cu Muntele Athos
Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” poartă o legătură istorică profundă cu această sărbătoare. După ce a fost zugrăvită miraculos la Iași, icoana originală a fost dusă, în anul 1863, către Sfântul Munte Athos. În drumul său, a poposit o zi și o noapte în portul Galați, la biserica menționată. Aici s-a petrecut minunea consemnată în condacul și icosul 6 din Acatist: un zugrav necredincios a încercat să oprească poporul de la cinstirea icoanei, moment în care chipul Maicii Domnului s-a întunecat și l-a privit cu asprime, determinându-l pe acesta să se poacăiască și să devină un puternic mărturisitor al credinței.
Eparhia Dunării de Jos păstrează o legătură strânsă cu acest odor și prin copia fidelă realizată la Muntele Athos de către elevul cadet Neagu Costache (de la Comisiunea Europeană a Dunării din Sulina), dăruită Episcopiei de Galați în anul 1898.
Pr. Rareș Bucur
FacebookContact