În ziua de sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni, unul din cele mai importante repere istorice ale judeţului Brăila, aflată la 10 km depărtare de localitatea cu acelaşi nume, şi-a cinstit ocrotitorul spiritual.
Aşezată strategic, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637.
Manifestările liturgice şi pastoral misionare au debutat în ajunul sărbătorii prin oficierea slujbei de priveghere şi au continuat în ziua hramului cu săvârşirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, la altarul de vară din curtea mănăstirii, în prezenţa rugătoare a evlavioşilor credincioşi de la parohiile din apropiere, veniţi în număr mare cu mare bucurie şi evlavie, pentru a se ruga în această zi de sărbătoare.
Întrucât astăzi este şi ziua iei, mulţi dintre cei prezenţi au purtat ia românească ca piesă vestimentară importantă.
Între cei prezenţi s-au aflat şi tinerii din grupurile catehetice de la parohiile Movila Miresii şi Măxineni din judeţul Brăila, îmbrăcaţi în frumosul port tradiţional românesc şi purtând cu drag cununile de Sânziene, frumos împletite din spice de grâu aurii.
La momentul cuvenit, mulţi copii prezenţi au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
În cuvântul de învăţătură, Părintele Arhiepiscop a vorbit credincioşilor despre sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Proorocul şi Înaintemergătorul Domnului, despre necesitatea prezenţei sfinţilor în viaţa noastră şi despre binecuvântarea pe care o avem prin sfintele lor moaşte.
De asemenea, ierarhul locului a amintit credincioşilor şi de bucuria trăită în anul 2018, atunci când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit această biserică voievodală.
La finalul slujbei, părintele ieromonah Melchisedec Barbu, unul dintre duhovnicii acestei mănăstiri, a fost hirotesit de Arhiepiscopul Dunării de Jos întru protosinghel.
La hramul mănăstirii brăilene a venit şi un grup de deţinuţi din Penitenciarul de minori de la Tichileşti, însoţiţi de preotul capelan. La finalul slujbei, aceştia au primit cărţi de rugăciune şi alte daruri.
De la Altarul de vară, slujitorii, copiii şi o parte din credincioşii prezenţi au intrat în biserica ridicată pe locul ruinelor vechii biserici, unde a fost săvârşită slujba Parastasului pentru ctitorii şi binefăcătorii acestui aşezământ monahal.
La acest moment de rugăciune au participat şi absolvenţii din acest an din cadrul Secţiei Artă sacra de la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi.
După slujba din biserica voievodală, chiriarhul Dunării de Jos a mai făcut un popas de rugăciune şi reculegere la mormintele din cimitirul mănăstirii.
Spre evlavia şi bucuria duhovnicească a credincioşilor care ajung în această zonă a ţării, în patrimoniul sacru al mănăstirii voievodale se află aşezate în două racle părticele din moaştele Sfinţilor: Ioan Botezătorul, Vasile cel Mare, Ioan Casian, Constantin Brâncoveanu şi Ioan Maximovici.
Istoric:
În anul 1637, voievodul Matei Basarab, ridica una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale Țării Românești și anume Mănăstirea Măxineni, aflată în aria județului Brăila, la confluența râului Buzău cu Siret.
Pisania lăsată aici de Matei Basarab și soția sa Elena Doamna, reprodusă de cărturarul și istoricul Nicolae Iorga, indică împrejurările în care a fost ridicată această mănăstire.
Vechea biserică a mănăstirii, ctitorită de voievod, a avut un rol însemnat în apărarea ţării, fiind în imediata vecinătate cu raiaua Brăilei (în stăpânire otomană la acea dată) şi a graniţei cu Moldova.
Istoria nu a fost blândă cu locurile și în general mai toate edificiile „de peste vremi“, unul dintre aspectele pe care le putem enumera fiind faptul că, în anul 1917, în regiunea mănăstirii, s-au purtat aprige lupte, iar zidurile groase s-au prăbușit la 17 februarie în același an, lovite de obuzurile tunurilor și explozia depozitului de muniții, aruncat în aer; apoi, a venit al doilea război mondial, când mănăstirea rămâne un loc pustiu, părăsit de viețuitori.
Renașterea zidurilor a început odată cu săpăturile arheologice din 1976 și a continuat după 1990. Din 1976 încoace, Măxineni, s-a transformat în loc al cercetărilor arheologice, desfășurate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie Brăila, care au stabilit că această ctitorie a avut, în afară de biserică, ziduri de incintă, casă egumenească, chilii și alte anexe importante de vedere religios și strategic.
Pe 24 iunie 1990, hramul Sfintei Mănăstiri reînvie după 73 de ani, când aici s-au auzit din nou toaca și clopotele, s-a oficiat Sfânta Liturghie arhierească, în prezența unui număr mare de preoți, condus de Chiriarhul locului, Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos, dată la care a fost numit stareț al acestui început de viață monahală, pe aceste meleaguri, până atunci pustii, protosinghelul Simion Victor Ovezea, „primul viețuitor“ după 73 de ani de părăsire. Sfânta Liturghie a fost oficiată lângă ruinele sfintei mănăstiri și a marcat reînvierea vieții monahale.
Biserica-paraclis a fost construită între anii 2000-2004 şi sfinţită pe 24 iunie 2004, având ca hram „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul“. Cu ocazia acelui eveniment, la împlinirea în acel an a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sf. Voievod Ştefan cel Mare, mănăstirea a primit al doilea hram. Biserica fost ridicată prin contribuţia a numeroşi binefăcători locali.
Pictura a fost realizată în tehnica „fresco” în perioada 2009-2010 de soţii Constantin şi Petronia Dumitrescu Gherghe, iar suprafaţa picturilor murale este de aproximativ 500 mp.
În interiorul incintei mănăstirii au fost amplasate două corpuri de chilii noi, în forma literei L, având un total de 8 chilii, clădirile fiind ridicate în perioada 2002 – 2006.
Vechea biserică făcută de domnitorul Matei Basarab, ajunsă ruină, a fost restaurată cu binecuvântarea și strădania neobosită a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. De amintit și remarcat este și faptul că Biserica veche cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul“, monument istoric de arhitectură de importanţă naţională, este înscrisă şi clasată în Lista Monumentelor Istorice, ediţia 2004 (republicată în 2010), sub nr. de cod BR-II-m-A-02136. De asemenea, începând cu iulie 2007, biserica veche a intrat în ample lucrări de restaurare – consolidare, până în anul 2013, când a avut loc recepţia la terminarea lucrărilor.
Sfântul locaș a fost ridicat prin contribuţia financiară a Ministerului Culturii şi Cultelor, prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice şi cofinanţarea asigurată de Consiliul Judeţean Brăila. Pictura a fost realizată în tehnica „fresco“ în anul 2015, de pictorul de categoria I, Marcel Codrescu şi de fiul său Daniel Codrescu, împreună cu o echipă de mai mulţi pictori. Suprafaţa picturilor murale este de aproximativ 1020 mp, inclusiv picturile din pridvorul deschis al bisericii voievodale.
La data de 25 septembrie 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârşit slujba de sfinţire a acestei biserici voievodale.Slujba de târnosire a ctitoriei voievodului Matei Basarab de la confluenţa râurilor Buzău şi Siret a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În prezent, viața mănăstirii își desfășoară cursul ei firesc, locul prinzând contur la exterior prin construirea bisericii, chiliilor și a altor anexe gospodărești.
În fiecare an, în ziua de 24 iunie, la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, numeroși pelerini vin la hramul acestei mănăstiri.
Bunul Dumnezeu să bucure și să lumineze toate sufletele ostenitorilor, închinătorilor, binefăcătorilor și viețuitorilor acestei sfinte mănăstiri, iar pelerinii să dobândească spor duhovnicesc spre săvârșirea faptelor bune, în dragoste și unitate sfântă!
Pr. Rareş Bucur
FacebookContact