Dacă nu eşti preot, zi:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părin­ţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoa­se, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Şi apoi: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistierul bună­tăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mân­tuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte‑ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte‑ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noas­tre. Stăpâne, iartă fărădelegile noas­tre. Sfinte, cercetează şi vindecă nepu­tinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfin­ţească‑se numele Tău, vie împă­ră­ţia Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Că a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi, troparele, glasul al 6‑lea:

Miluieşte‑ne pe noi, Doamne, mi­luieşte‑ne pe noi, că, nepri­cepân­du‑ne de niciun răspuns, această ru­găciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, pă­cătoşii robii Tăi, miluieşte‑ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte‑ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milos­tiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…, a Născătoarei

de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide‑o nouă, bi­ne­cuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din ne­voi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul‑Născut, Care din Tatăl S‑a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s‑au făcut. Care, pentru noi, oamenii, şi pen­tru a noastră mântuire, S‑a pogorât din ceruri şi S‑a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S‑a făcut om. Şi S‑a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S‑a în­gropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S‑a înălţat la ceruri şi şade de‑a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să ju­dece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl pur­cede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

După aceea se citesc

Condacele şi icoasele

Condacul 1:

Veniţi toţi credincioşii, să lău- dăm pe Zotic, pe Atal, pe Camasie şi pe Filip, mucenicii lui Hristos, care au propovăduit ade­vărata credinţă şi au primit cununa cerească. Iar voi, fericiţilor, cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziţi‑ne pe noi, care strigăm: Bucuraţi‑vă, sfinţilor mu­cenici, rugători fierbinţi pentru su­fletele noastre!

Icosul 1:

Cu dreaptă-credinţă şi evlavie se cuvine să lăudăm pe Zotic, mucenicul, care paharul suferinţelor cu bucurie a băut, cu botezul sângelui s‑a botezat şi până la moarte a urmat lui Hristos. De aceea şi noi cu dragoste să‑l cinstim, zicând:

Bucură‑te, Zotice, martirul lui Hristos;

Bucură‑te, al Crucii apărător zelos;

Bucură‑te, trandafir din grădină părintească;

Bucură‑te, rugătorule pentru ob­ştea creştinească;

Bucură‑te, că sângele tău pămân­tul nostru a adăpat;

Bucură‑te, că prin tine credinţa vie s‑a arătat;

Bucură‑te, mărgăritar de preţ, as­cuns sub pământ;

Bucură‑te, că ale tale moaşte s‑au găsit în mormânt;

Bucură‑te, comoară sfântă stră­mo­şească;

Bucură‑te, nestemată scumpă du­hovnicească;

Bucură‑te, al Evangheliei vestitor neînfricat;

Bucură‑te, al Bisericii far prea­luminat;

Bucură‑te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 2‑lea:

Zis‑a Domnul: „Oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri“. Drept aceea şi tu, mucenice Zotice, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos în privelişte şi pe mulţi dintre cei ce erau de faţă la lumina dreptei- credinţe i‑ai adus, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, mucenice Atal, pe Dumnezeu cel în Treime închinat din toată inima L‑ai iubit şi pe Hristos Domnul înaintea tuturor L‑ai pro­povăduit, pentru care noi, smeriţii, Te cinstim cu evlavie, zicând:

Bucură‑te, Atale, care glasul Evan­gheliei ai ascultat;

Bucură‑te, că dreapta-credinţă în a ta inimă ai purtrat;

Bucură‑te, că pe Hristos înaintea tiranilor ai mărturisit;

Bucură‑te, că a lor cruzime ai biruit;

Bucură‑te, al Bisericii luceafăr neapus;

Bucură‑te, că pentru Hristos su­fletul ţi‑ai pus;

Bucură‑te, că Lui înfocată dra­goste ai purtat;

Bucură‑te, că a ta credinţă prin fapte ai arătat;

Bucură‑te, al cetăţii Noviodunum fiu duhovnicesc;

Bucură‑te, cetăţean al Ierusali­mu­lui ceresc;

Bucură‑te, minunată viţă din tul­pina lui Hristos;

Bucură‑te, mlădiţă sfântă cu rod preafrumos;

Bucură‑te, Atale, mult-pătimi­to­rule pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:

Atale, prea fericite, tu de sine‑ţi cu totul te‑ai lepădat şi crucea lui Hristos până la moarte ai purtat; pe Dumnezeu din toată inima L‑ai iubit şi cu gura la arătare L‑ai mărtu­risit, strigând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Altă mlădiţă cuvântătoare, mu- cenicul Camasie, din bu­ciu­mul viţei răsărind şi multă roadă du­hovnicească aducând, pe mulţi la dreapta-credinţă i‑a povăţuit şi pentru Hristos sufletul său şi‑a pus, pentru care cu bună-cuviinţă îl lăudăm, zicând:

Bucură‑te, vas ales al Bisericii drept­-măritoare;

Bucură‑te, al credinţei noastre soare;

Bucură‑te, că pentru adevăr toate ai suferit;

Bucură‑te, că în chinuri spre Cru­ce ai privit;

Bucură‑te, că de uciderea trupului nu te‑ai spăimântat;

Bucură‑te, că de ruşinarea sufle­tului ai scăpat;

Bucură‑te, că Dumnezeu din cer spre tine a căutat;

Bucură‑te, că duhul tău la Sine l‑a luat;

Bucură‑te, că primind har, vite­jeşte ai pătimit;

Bucură‑te, că a vieţii cunună de la Hristos ai dobândit;

Bucură‑te, că pătimirile tale mul­to­ra le‑a fost spre folos;

Bucură‑te, că privind la acestea, mulţi la adevăr s‑au întors;

Bucură‑te, Camasie, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Aprins fiind de dragostea către Iisus Hristos, Camasie, mânia tiranilor ai înfruntat şi cu mare băr­băţie chinurile morţii ai răbdat, căci privind cu ochii minţii la veşnica fe­ricire, lui Dumnezeu din inimă cân­tai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Rază a Soarelui celui de taină ai fost pe pământul Sciţiei Mici, Filipe, preaînţelepte, căci pe păgâni i‑ai luminat, pe Hristos înain­tea tuturor mărturisind, pentru care te rugăm, auzi‑ne şi pe noi, cei ce te lăudăm cu unele ca acestea:

Bucură‑te, Filipe, care pe cei din pă­gânătate ai îndreptat;

Bucură‑te, că pe Soarele cel veşnic la toţi ai arătat;

Bucură‑te, rodul Dumnezeului cel adevărat;

Bucură‑te, că în ogorul Lui cu râv­nă ai lucrat;

Bucură‑te, că sămânţa Cuvântului bun ai primit;

Bucură‑te, că prin a ta osteneală, aceasta însutit a rodit;

Bucură‑te, că haina sufletului tău cu sânge mucenicesc s‑a împodobit;

Bucură‑te, că pentru Nunta Mire­lui cu ea te‑ai pregătit;

Bucură‑te, că albinei te‑ai asemă­nat şi la florile duhovniceşti ai zburat;

Bucură‑te, că mierea credinţei din Scripturi ai adunat;

Bucură‑te, că talantul tău cu do­bândă lui Hristos l‑ai adus;

Bucură‑te, că pentru aceasta ico­nom credincios te‑a pus;

Bucură‑te, Filipe, mărturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Zis‑a oarecând Filip, apostolul, către Hristos: „Doamne, ara­tă‑ne nouă pe Tatăl şi ne va ajunge nouă“. Iar tu, mucenice Filipe, privind spre Dumnezeul cel în Treime slăvit, te‑ai închinat Lui cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După nemincinoasa mărturie a Scripturii, sfinţii lumea vor judeca, căci în vremea Judecăţii de Apoi, prin faptele lor bune, pe păcătoşi îi vor mustra. Atunci, tu mucenice al lui Hristos, Zotic, să te rogi pentru noi, păcătoşii, ca să ne izbăvim de osândă, pentru care te lăudăm:

Bucură‑te, Zotic, mucenice, care pentru noi la Dumnezeu mijloceşti;

Bucură‑te, că celor ce se roagă ţie ajutor dăruieşti;

Bucură‑te, că sfintele tale moaşte creştinii le cinstesc;

Bucură‑te, că prin ele daruri multe dobândesc;

Bucură‑te, cu cei ce cu tine au pă­timit;

Bucură‑te, că împreună cu ei cu­nuna ai primit;

Bucură‑te, că în Evanghelie ai cre­zut fără şovăire;

Bucură‑te, că prin gura ta s‑a vestit mântuire;

Bucură‑te, că a lui Hristos cruce în inimă ai purtat;

Bucură‑te, că de chinuri nu te‑ai lepădat;

Bucură‑te, că te‑ai împotrivit celor deşarte;

Bucură‑te, că de cele cereşti ai avut parte;

Bucură‑te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Toţi fiii Bisericii drept-mări- toare cinstesc sfintele tale moaşte, Zotice, preafericite, iar tu având îndrăzneală către Dumnezeu, roagă‑te pururea pentru noi, smeriţii, care te cinstim şi lui Dumnezeu cân­tăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Veşmântul cel luminat al ne­- stricăciunii, prin nevoinţe ai primit de la Hristos, mucenice Atal şi de odihna veşnicei vieţi te‑ai învred­nicit. Vas ales al Domnului fiind, roagă‑te pentru noi, care te lăudăm zicând:

Bucură‑te, Atale, care negrăit pe Hristos ai iubit;

Bucură‑te, că pentru dragostea Lui mult ai suferit;

Bucură‑te, cerbule însetat, care la izvorul vieţii ai alergat;

Bucură‑te, că pe Dumnezeul cel Viu ai căutat;

Bucură‑te, că pomenirea ta cu laude o cinstim;

Bucură‑te, că la tine în rugăciuni smerite venim;

Bucură‑te, că celor ce te cheamă eşti mare apărător;

Bucură‑te, că prin a ta solire, ei primesc grabnic ajutor;

Bucură‑te, că frica cea curată de Dumnezeu ai avut;

Bucură‑te, că voia Lui cu osârdie ai făcut;

Bucură‑te, că pătimirea ta sfântă ne‑a fost de folos;

Bucură‑te, al credinţei diamant luminos;

Bucură‑te, Atale, mult-pătimi­to­ru­le pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:

Asemenea lui Avraam şi uce- nicilor lui Hristos, prieten lui Dumnezeu te‑ai făcut, Atale, că po­runcile Lui ai păzit şi până la moarte pen­tru dragostea Lui ai suferit. Pen­tru aceasta, viaţa veşnică ai dobândit şi a­cum cu îngerii îl lauzi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Hotărârea cea neclintită a cre- dinţei tale, Camasie, văzân­du‑o tiranii cei păgâni, după multe chinuri au poruncit a te da morţii. Tu însă cu bucurie moartea pentru Hris­tos ai primit, pentru care noi cu laude te cinstim:

Bucură‑te, Camasie, că spre cele cereşti ai râvnit;

Bucură‑te, că pentru aceasta viaţă veşnică ai moştenit;

Bucură‑te, că moartea cu bucurie ai aşteptat;

Bucură‑te, că pe Hristos în inimă ai purtat;

Bucură‑te, al muceniciei dori­torule;

Bucură‑te, către veşnicie alergă­torule;

Bucură‑te, că cele trecătoare întru nimic le‑ai socotit;

Bucură‑te, că pe cele veşnice mult le‑ai preţuit;

Bucură‑te, cetăţean al cereştii îm­părăţii;

Bucură‑te, moştean al nepieri­toa­relor vistierii;

Bucură‑te, râvnitorule al raiului celui preafrumos;

Bucură‑te, îndreptătorul nostru, al celor de jos;

Bucură‑te, Camasie, vrednicule ur­mător al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Ierusalimul cel ceresc în minte avându‑l, Camasie, cu smerenie pe pământ ai vieţuit şi cu bucurie pentru Hristos cu moartea te‑ai în­soţit, iar acum în ceruri, împreună cu îngerii, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Gata a fost inima ta, Filipe mucenice, de a nădăjdui spre Dumnezeu şi fără de frică pe Hristos înaintea tiranilor a mărturisi şi de vremelnica viaţă a nu te îngriji. Pentru care noi, nevrednicii, îndrăznim a te cinsti prin acestea:

Bucură‑te, Filipe, al împărăţiei cerului moştenitor;

Bucură‑te, că împreună cu îngerii eşti vieţuitor;

Bucură‑te, că pe Hristos - Adevă­rul ai mărturisit;

Bucură‑te, că pentru El cumplit ai pătimit;

Bucură‑te, că frumuseţi de nevă­zut nouă pururea priveşti;

Bucură‑te, că în slăvite cântări acum te veseleşti;

Bucură‑te, că la limanul odihnei ai ajuns;

Bucură‑te, că acolo cunoşti adân­cul cel de nepătruns;

Bucură‑te, că de acolo simţi mân­gâierea celor cereşti;

Bucură‑te, că împreună cu sfinţii te proslăveşti;

Bucură‑te, al adevărului martor neînfricat;

Bucură‑te, al Bisericii sfeşnic lu­minat;

Bucură‑te, Filipe, mărturisitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Pusu‑ţi‑ai sufletul pentru Hris- tos, mucenice Filipe, şi l‑ai aflat ca aurul lămurit înaintea Dom­nului. Voit‑ai a te jertfi lui Dumnezeu cu tru­pul, spre a dobândi învierea sufletului şi a cânta lui în veci laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Slavă şi mulţumire să aducem lui Dumnezeu pentru aflarea sfintelor moaşte ale martirului Zotic şi ale celor împreună cu dânsul păti­mitori. La toţi, smerit să ne închinăm şi pe Zotic să‑l lăudăm zicând:

Bucură‑te, Zotice, fiu iubit al Bise­ricii drept-măritoare;

Bucură‑te, sprijinul rugilor noas­tre stăruitoare;

Bucură‑te, a Sciţiei Mici mărturie creştinească;

Bucură‑te, a Dobrogei dăruire dum­nezeiască;

Bucură‑te, al credinţei ortodoxe apă­rătorule;

Bucură‑te, al nostru către Domnul rugătorule;

Bucură‑te, a Dunării de Jos podoa­bă duhovnicească;

Bucură‑te, a creştinilor comoară cerească;

Bucură‑te, floare cu mireasmă de nespus;

Bucură‑te, mărgăritar al Ierusali­mului de sus;

Bucură‑te, al Bisericii crin prea­frumos;

Bucură‑te, mlădiţă cu rod de mult folos,

Bucură‑te, Zotice, viteazule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Veniţi toţi iubitorii de dreaptă- credinţă, să aducem închi­năciune lui Zotic, oşteanul lui Hris­tos, care Biserica noastră sfântă cu ru­gă­­ciu­­nile sale o păzeşte şi împre­ună cu noi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

De mare fericire şi cinste pă- mântul nostru s‑a învred­nicit prin aflarea moaştelor tale şi ale celor ce împreună cu tine au pătimit, Atale, pentru care, după cuviinţă, poporul cel drept-credincios te laudă zicând:

Bucură‑te, Atale, al Evangheliei pro­povăduitor;

Bucură‑te, al strămoşilor noştri lu­minător;

Bucură‑te, a credincioşilor mân­gâiere;

Bucură‑te, a cetăţii Noviodunum avere;

Bucură‑te, că prin aflarea moaş­telor tale, dreapta-credinţă s‑a întărit;

Bucură‑te, că prin ele, Biserica s‑a împodobit;

Bucură‑te, al lui Hristos vrednic slujitor;

Bucură‑te, al cereştilor sălaşuri locuitor;

Bucură‑te, al Sciţiei Mici nepre­ţuit odor;

Bucură‑te, al păgânilor biruitor;

Bucură‑te, a sufletelor noastre fă­clie luminoasă;

Bucură‑te, a creştinilor podoabă aleasă;

Bucură‑te, Atale, mult-pătimito­rule pentru Hristos!

Condacul al 11-lea:

Să se bucure Niculiţelul, că mare vistierie duhovnicească din el s‑a arătat şi astăzi toţi credin­cioşii cu inimă curată pe mucenicul lui Hristos, Atal, îl cinstim, cântând lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Nu te‑ai temut de cei ce ucid trupul, mucenice Camasie! De aceea, cu mare îndrăzneală pe Hristos ai mărturisit şi sufletul tău prin răbdarea chinurilor ai dobândit. Auzi‑ne şi pe noi, nevrednicii, care cu umilinţă te lăudăm zicând:

Bucură‑te, Camasie, că dorire ce­rească ai avut;

Bucură‑te, că de tirani nu te‑ai temut;

Bucură‑te, al raiului mult-râvnitor;

Bucură‑te, al nemuririi moşte­nitor;

Bucură‑te, că până la sânge şi moar­te ai suferit;

Bucură‑te, că, prin îndelungă răb­dare, sufletul ţi‑ai dobândit;

Bucură‑te, că slava deşartă ai tre­cut‑o cu vederea;

Bucură‑te, că slava cea veşnică ţi‑a fost mângâierea;

Bucură‑te, doritorule fierbinte pen­tru a ta mântuire;

Bucură‑te, alergătorule spre veşni­ca fericire;

Bucură‑te, că acum în ceruri cu drepţii te veseleşti;

Bucură‑te, că prin a ta solire, pe noi ne mântuieşti;

Bucură‑te, Camasie, vrednicule următor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Dragoste şi credinţă fierbinte către Hristos având, prealău­date Camasie, mucenice, cu băr­băţie pe tirani i‑ai înfruntat şi pentru ade­văr trupul la chi­nuri ţi l‑ai dat, cân­tând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Mucenicului Filip laudă din inimă să‑i aducem, că acesta jertfă vie lui Dumnezeu s‑a dat şi sufletul pentru El şi‑a pus, iar acum, pururea stând înaintea Domnului, se roagă pentru noi care îl cinstim, zi­când:

Bucură‑te, Filipe, a Bisericii po­doabă frumoasă;

Bucură‑te, a Soarelui dreptăţii rază luminoasă;

Bucură‑te, că iubirea lui Hristos în tine s‑a sălăşluit;

Bucură‑te, că pentru dragostea Lui, în chinuri te‑ai jertfit;

Bucură‑te, că prin fapte, tăria cre­dinţei ai arătat;

Bucură‑te, următorul lui Hristos cel adevărat;

Bucură‑te, cel ce cu bărbăţie urgia chinurilor ai primit;

Bucură‑te, că de sfârşit muceni­cesc te‑ai învrednicit;

Bucură‑te, că de moarte nu ţi‑a fost teamă;

Bucură‑te, că vremelnicele dureri n‑ai luat în seamă;

Bucură‑te, măslin al raiului celui mult dorit;

Bucură‑te, că în viaţă fiind, la cer ai râvnit;

Bucură‑te, Filipe, mărturisitorule al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preafericiţilor mucenici ai lui Hristos: Zotic, Atal, Ca­masie şi Filip, rugaţi‑vă Preamilosti­vului Dumnezeu pentru Biserica noas­tră drept-măritoare şi pentru poporul cel drept-credincios; ca să dobândim prin rugăciunile voastre îndurare, pace şi har, spre a cânta împreună cu voi, acum şi în veacul viitor: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

Apoi, iarăşi Icosul 1: Cu dreaptă‑cre­dinţă şi evlavie se cuvine să lăudăm... şi Condacul 1: Veniţi toţi credincioşii..., după aceea se citeşte această

Rugaciune CĂTRE SFINŢII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE ŞI FILIP

Sfinţilor mucenici şi martori ai lui Hristos: Zotic, Atal, Cama­sie şi Filip, vrednicilor urmaşi ai Sfân­tului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Sciţiei, Evanghelia aţi vestit; voi din toată inima, cu tot cu­getul şi din toată puterea voastră, pe Dumnezeu aţi iubit şi până la cea din urmă suflare pentru El aţi pătimit. Mulţumim cu umilinţă Sfintei Treimi pentru pur­tarea Sa de grijă, care, atâtea veacuri sub pământ, sfintele voastre moaşte le‑a păstrat şi după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre drept-mă­ritoare, spre mângâ­ierea şi folosul de obşte al credincio­şilor. Cu adevărat, la voi s‑au împlinit graiurile sfinte: „Pe cei ce Mă slăvesc pe Mine, îi slăvesc şi Eu pe ei“ şi „prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Dom­nul toate voile Sale, întru dânşii“.

Voi cu sufletele înaintea Domnului staţi, iar prin sfintele voastre moaşte, laturile ţării noastre le împodobiţi. Fericit este străbunul nostru pământ care s‑a adăpat cu sângiuirile voastre şi în care se odihnesc sfintele voastre moaşte. Drept aceea, cu credinţă, cu evlavie şi smerenie cădem către voi, adevăraţilor mucenici şi prieteni ai lui Hristos, cerându‑vă să ocrotiţi prin sfintele voastre rugăciuni ţara aceasta şi Biserica noastră cea drept-mări­toare şi pe toţi cei ce cu bună cucerni­cie alear­gă la sprijinul vostru şi vă pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu, de la Care, prin solirile voastre, să do­bân­dim şi noi milă, pace şi ajutor în veacul de acum şi în vremea morţii noastre şi la Judecata cea de Apoi. Amin.

Şi se face otpustul.