În deschiderea numărului 18 al publicației Departamentului de Teologie al Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității Dunărea de Jos, intitulată „Teologie și educație la Dunărea de Jos“, ÎPS Părinte Arhiepiscop Dr. Casian începe încurajator cu: „O șansă de însănătoșire spirituală pentru o mai ușoară purtare a crucii pandemiei“: „Pandemia nu înseamnă numai o luptă cu un dușman crâncen, nevăzut și distructiv doar pentru om, ci și o atentă reevaluare a omului, „icoană“ vie a lui Dumnezeu celui veșnic și „biserică“ vie a comuniunii dincolo de singurătate“...
ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, care este și profesor universitar la această facultate, are aici un cuvânt care a fost exprimat la Conferința Internațională „Istorie‑Spiritualitate‑Cultură. Dialog și interactivitate“, organizată în Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați de către Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, prin Departamentul de Istorie, Filosofie și Sociologie și Departamentul de Teologie, ediția a VI‑a. Un eveniment menit să contribuie la sporirea prestigiului cercetării în această universitate, în domeniul științelor umaniste și în domeniul teologic în special. Este analizată educația și filantropia în condiții de pandemie, conceptul religiei, al spiritualității între filosofie și viața trăită în Hristos Domnul.
O interesantă trecere în revistă a epocilor de pandemie care s‑au abătut asupra omenirii de la începuturile creștinismului și până azi ne‑o oferă pr. conf. univ. dr. Cristian Gagu, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați. Care au fost reacțiile creștinilor, cum s‑au comportat în situații similare sunt exemple care ne ajută să înțelegem cum trebuie să reacționăm astăzi, când Dumnezeu ne încearcă din nou.
Pr. lect. univ dr. Lucian Patroaia, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați ne face cunoscute „Programe pastoral‑misionare și filantropice ale Arhiepiscopiei „Dunărea de Jos“ în timpul pandemiei de Covid 19“, așezate pe temelia rugăciunii, care au făcut ca viața bisericească să meargă mai departe, în toate sectoarele de activitate, cu toate îndatoririle ei.
Pr. conf univ. dr. Lucian Farcașiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea“, Universitatea „Aurel Vlaicu“, Arad, scrie despre „Întrebuințarea linguriței pentru împărtășirea credincioșilor în Biserica Ortodoxă. Carul istoric al apariției acestui obiect liturgic și tendințe actuale privitoare la modul împărtășirii credincioșilor“. Disputele privind folosirea linguriței la împărtășanie în timpul pandemiei au stârnit vii controvesre, astfel încât a fost nevoie de o întreagă pleiadă de explicații care să ateste că „împărtășania este dădătoate de viață și nu de moarte“.
Despre același subiect s‑a ocupat în acest volum și pr. conf univ. dr. Vasile Crețu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, București.
Pentru cunoașterea sau rememorarea Sfintelor Taine ale Orotoxiei, Ierom. lect. univ. dr. Rafael Povârnaru, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest, Timișoara, scrie despre „Dimensiunea pastorală a Tainei Cununiei în lumina trecutului și prezentului ritualic“. Sunt explicate aici pe înțeles momentele Sfintei Cununii, astfel încât mirii să fie pe deplin încunoștiințați că unirea lor nu este numai o unire pământească, ci că ea se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu, care este pentru toată viața. Este ceea ce ar trebui să înțeleagă tinerii din acest prezent secularizat.
Un alt subiect de actualitate este cel tratat de pr. conf. univ. dr. David Pestroiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, București: „Renașterea ocultismului în contextul unei lumi consumeriste: fenomenul Hallowen în România“. „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar“ (Isaia 5, 20). Cu acest citat, autorul a spus tot. Este de neînțeles cum se face ca manifestările păgâne, astăzi, la 2.000 de ani de când lumea L‑a primit pe Hristos și Jertfa Sa, să constituie o atracție, mai ales pentru creștini! Este semnul că ne îndreptăm spre desacralizare, pe o pantă periculoasă. În primul rând, este un deficit de educație. Părinții nu ar trebui să‑și încurajeze copiii să poarte costume și să se comporte draconic, mimând comportamentul străin de religia și obiceiurile tradiționale românești.
Un material în limba engleză, „Liturgy and philantropiy today“ este semnat de prof univ. dr. Laurențiu Streza, de la Facultatea de Teologie „Sf. Mitropolit Andrei Șaguna“, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu.
De la pr. lect. univ. dr. Sorin Marinescu, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, avem „Considerații privind cultura filantropiei în Ortodoxie“. Este vorba de milostenie, slujirea aproapelui prin iubire creștină. „Omul nu se poate manifesta pe deplin ca om decât în comuniune, în iubire, căci înmulțirea darurilor nu se poate face decât în comun“ (Pr. D. Stăniloae, Comunitatea prin iubire“, Ortodoxia, nr. 1, 1963).
Un înțeles al pătimirii ni‑l dă pr. prof. univ. dr. Leontin Popescu, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, Din multele exemple pe care ni le oferă, reținem Cartea lui Iov, personajul biblic cel mai încercat de Dumnezeu prin suferință, care totuși nu și‑a pierdut credința, nici speranța și care până la urmă a dobândit starea de normalitate pierdută. „Suferința nu este privită ca o condamnare, ci ca un izvor de salvare pentru toți“.
Conf. univ. dr. Mihaela Liușnea, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, scrie despre „Filantropie și asistența socială, considerații asupra a două modele europene de manifestare a grijii pentru celălalt“. După modelul lui Dumnezeu, care este „philanthropos“, „milostiv și iubitor de oameni“, după cum mărturisește Sf. Vasile cel Mare, creștinul trebuie să‑și iubească aproapele și, iubindu‑l să‑l ajute în tot ce are el nevoie. Modelul răsăritean de filantropie creștină și cu cel apusean s‑au contopit oarecum în epoca modernă, Biserica Ortodoxă Română incluzând în practicile sale asistența socială, oferind servicii publice de specialitate și formând asistenți sociali care să se ocupe cu cercetarea amănunțită a stării materiale a enoriașilor săi.
Conf univ. dr. Cristian Liușnea, de la Facultatea de Educație Fizică și Sport, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, scrie despre „Evanghelie Zappa – un filantrop și un precursor al Jocurilor Olimpice moderne“. Este inițiatorul prim al Jocurilor Olimpice moderne, înaintea lui Pierre de Coubertin. Era albanez prin naștere și român prin adopție, moșier și mare filantrop.
În a doua parte a volumului, intitulată „Varia“, citim, de pr. drd. Alexandru Bulgaru, de la Centrul de Cercetare Teologică Interdisciplinară „Sf. Trei Ierarhi“, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați: „Repere privind viața și activitatea episcopului Wilfrid de York (634‑710), o interesantă biografie a unui slujitor al lui Dumnezeu care s‑a luptat toată viața pentru a aduce lumina creștină pe meleagurile îndepărtatei Northumbria, unul din regatele medievale anglo‑saxone.
Pr. conf univ. dr. Radu Petre Mureșan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, Universitatea București, ne amimtește despre „Spiritualitate și cultură în scrierile Păriuntelui Nicolae Steinhardt (1912‑1989)“, „un evreu care și‑a asumat libertatea de a muri creștin“.
Urmează un studiu în limba engleză, de asist. univ. dr. Ionuț Circalan: „The significance of the authorship of Corpus Dionysiacum“.
Lect univ. dr Luminița Gina Scarlat are un studiu amplu intitulat: „Reflecții patristice despre Biserică și Sfânta Liturghie ca paradigme pentru om și viața duhovnicească“.
Protoiereu mitrofor dr. Maxim Melinti, de la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, sat Ghidighici, Moldova dă mărturii despre „Sărutatea păcii. Origini și actualitate“.
Dr. Daniel Grigore Filimon consemnează „Câteva considerații despre virtutea creștină a dreptății. Conceptul de dreptate – îndreptare“.
Pr. lect univ. dr. Ovidiu Soare, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, prezintă câteva „Inițiative spirituale, culturale și sociale prezente în satul românesc“. Trebuie specificat însă că este vorba despre satul de dinainte de cel de‑Al Doilea Război Mondial, când tradițiile și obiceiurile încă se mai păstrau și erau vii. În prezent, din 1994, în Arhiepiscopia Dunării de Jos se organizează ample manifestări culturale care să reaprindă aceste tradiții și să le transmită mai departe urmașilor.
Drd. Mădălina Oprea, Muzeul Județean Buzău, ne lasă o mărturie grăitoare despre „Școli și cursuri țărănești organizate de ASTRA între 1940‑1944“.
Pr. prof univ. dr. Ionel Ene, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați semnează „Raportul obiectiv‑conținut la disciplina Religie în învățământul preunuversitar“.
Și volumul se încheie cu un eseu interesant: „Conceptul de mesianism la poporul evreu“, semnat de arhid. prof. dr. Ionuț Adrian Pătularu, de la Seminarul Teologic „Sf. Grigorie Teologul“, Craiova.
Violeta Ionescu
FacebookContact