Cu binecuvântarea Ierarhului nostru, ÎPS Arhiepiscop Casian Crăciun, Arhiepiscopia Dunării de Jos, împreună cu departamentul Teologie al Facultății de Istorie, Filologie și Teologie de la Universitatea Dunărea de Jos a publiat, la sfârșitul anului trecut, al 19‑lea număr din „Teologie și educație la Dunărea de Jos“ – o amplă alăturare de texte de factură misionară ce dovedește muncă asiduă de cercetare și o scriere a unor condeie de excepție. Vom încerca să vă recomandăm câteva dintre ele.
În deschidere, Părintele nostru Arhiepiscop Casian, care este și profesor universitar doctor la Departamentul Teologie al Facultății de Istorie, Filologie și Teologie de la Universitatea „Dunărea de Jos“, accentuează calitatea mesajului teologic în viața socială: „Teologia nu provoacă dispute de dorul contradicțiilor, chiar dacă mai pot fi și astfel de tendințe, ci mai ales slujește în duhul irenic al diaconiei în plan științific, intelectual, cultural și social. Rolul Bisericii și îndatorirea ei morală este de a nu rămâne doar o instituție de utilitate publică la solicitrea credincioșilor, ci „Alma Mater“ a sufletelor, a inimilor, a frământărilor, a durerilor accentuate, mai ales în timp de pandemie care provoacă multe victime“.
Prima parte a lucrării este afectată primei teme a anului 2021, stabilită de Sf. Sinod al B.O.R.: „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul. Valoarea liturgică și culturală a cimitirelor“ Și în acest registru se înscriu materiale cu mare încărcătură teologică și informațională, toate inedite și excelent prezentate.
Cuvântul ÎPS Arhiepiscop Casian Crăciun este adresat studenților și masteranzilor la Sărbătoarea Sfântului Ap. Andrei din 24 noiembrie 2021: „Bucură‑te, Sfinte Andreie, poporul ortodox de aici și de pretutindeni“. „Cel mai concludent mod de a simți sfântul este participarea la viața Domnului Iisus Hristos, care este concretizată în viața Sfântului. Sfântul, prin excelență, este Domnul Iisus Hristos prelungit «în carne și oase» în mijlocul nostru, după cum mărturisim: «Că sfânt ești, Dumnezeul nostru și întru sfinți te odihnești»“.
Cele trei dimensiuni desprinse din viața și activitatea Sfântului Apostol Andrei sunt, după explicația Ierarhului nostru: cea învățătorească – „luminarea gândurilor și vorbelor noastre cu sarea Evangheliei“; cea taumaturgică – prin punerea mâinilor deasupra celor bolnavi pe care îi tămăduia; cea filantropică, deoarece: „Filantropia nu este asistență socială, nu este contract social, este mult mai mult. Ea nu izvorăște din buzunar, nici din conturile oamenilor. Filantropia izvorăște din inimă și din Liturghie, ori nu este filantropie“.
După această lecție de viață, intrăm în abordarea propriu‑zisă a tematicii. Pr. Conf. Univ. Dr. Lucian Petroaia tratează „Teme teologice în imnografia slujbelor ortodoxe de înmormântare“. Rolul slujbelor de înmormântare și a slujbelor pentru cei adormiți în Domnul, la pomenirile particulare și la cele generale din cursul anului – un studiu complet pe această temă urmând să apară în „Anuar al Facultății Justinian Patriahul“, București, pe anul 2021. „Toate rânduielile acestor slujbe fac parte din tezaurul de mare preț al spiritualității noastre, având ca izvor Învierea Mântuitorului Iisus Hristos“.
Pr. Conf. Univ. Dr. Cristian Gagu este prezent cu un material în limba engleză: „The cemetery environment and the Birth of christian Sacred art“ („Aria cimitirului și nașterea artei sacre creștine“ – tr. n.) ‑ pe care l‑am fi dorit tradus aici și în limba română. Lăudabil e faptul că este însoțit de o galerie de ilustrații privind locurile de înhumare ale primilor creștini, existente și astăzi în catacombele Romei.
Pr. Eugen Drăgoi, de la Centrul de Cercetare Ortodoxă Interdisciplinară „Sf. Trei Ierarhi“ a scris un studiu foarte interesant și amănunțit documentat despre „Cimitire și morminte mănăstirești“, mai amplu decât cel publicat în B.M.S. 22. Este vorba de cimitirele gălățene din jurul bisericilor sau pe care s‑au construit biserici (Sf. Impărați, Sf. Haralambie) și cimitirele din incinta mănăstirilor care erau odată pe teritoriul orașului nostru. Aflăm aici pentru prima dată de existența Mănăstirii „Sf. Ioan Boezătorul“, care era situată pe malul Dunării, dar sus, pe platoul Țiglina, dar care „s‑a pustiit“ din cauza măcinării malului dunărean. Tot acolo, se pare, a fost odată și vechiul Galați, oraș pe care Domnitorul Vasile Lupu l‑ar fi strămutat pe actuala așezare. De asemenea, sunt amintite cimitirele mai multor mănăstiri gălățene: Sf. Dimitrie, ctitorie tot a lui Vasile Lupu, unde au fost primite moaștele Cuvioasei Parascheva în drumul lor de la Constantinopol la Iași, Sf. Gheorghe, unde a fost înmormântat, printre alții, hatmanul Mazepa, Sf. Arhangheli Mantu, Sf. Arhangheli Metoc, Mavromol, Sf. Nicolae, Precista. În aceste cimitire, până la 1864, au fost înhumate multe personalități de seamă, locale sau doar în trecere prin Galați. Însă, pietrele se distrug, inscripțiile se șterg. Rămân mărturiile scrise care amintesc de trecutul acestui oraș, iar strădania de cercetător în adâncurile istoriei a părintelui Drăgoi este, din acest punct de vedere, de mare preț pentru noi toți.
Conf. univ. dr. Mihaela Denisia Liușnea scrie despre „Cimitirul Eternitatea din Galați, monument de cultură urbană. Studiu de caz: monumente funerare cu semnătură“ ‑ o incursiune bine documentată în preocuparea de a da o înfățișare maiestuoasă mormintelor, după model occidental, „modă“ care a pătruns și la noi prin maeștrii sculptori pietrari greci și italieni. Astfel, Cimitirul gălățean Eternitatea este și el o operă de artă, la scară mai mică, evident, ca și Cimitirul Belu din București sau ca alte cimitire din țară, în care oameni de vază, negustori, proprietari, industriași, bancheri etc. și‑au ridicat cavouri pe măsura posibilităților lor. Autoarea trece în revistă mai multe nume care au rămas înscrise pe monumente, ca amprentă a constructorului sau sculptorului care le‑a creat.
Pr. Prof. univ. Dr. Leontin Popescu scrie despre „Sfârșitul vieții pământești a omului și discernământul moral contemporan“, opunând concepția transcedentală asupra morții cu cea a medicinii moderne care simplifică trecerea în moarte la un act medical. Atitudinea față de moarte a fiecăruia ține de credință și de educație, nu de gradul de civilizație și de noile „cuceriri“ ale medicinei. Astăzi se știe că omul bolnav trebuie tratat trupește, dar și sufletește, fiindcă cele două entități nu pot fi despărțite.
Pr. lect univ. dr. Costel Toma are un material legat de „Dimensiunea spirituală a trupului omului dincolo de moarte. Despre înviere în diferite religii și în creștinism“. Important de reținut: chiar după despărțirea sufletului de trup, „omul continuă să existe, ca ființă conștientă de sine“. Dacă există o „știință a Duhului“, ea este „dincolo de tragismul morții, izvor al vieții de aici și al celei eterne“. Numai „cei ce n‑au nădejde se întristează“ (după Sf. Pavel, I Tes. 4, 13)
A doua parte a acestui volum este închinată diasporei românești, potrivit dedicației: „Anul omagial al pastorației românilor din afara României“. În materialul Pr. lect. univ. dr. Sorin Marinescu găsim „Perspectiva Părintelui Dumitru Stăniloae asupra diasporei românești și a valorilor acesteia“. Sunt enumerate mitropoliile și episcopiile românești din afara granițelor țării, existente în perioada comunistă, ca și cele inființate pe tot mapamondul, după 1990, prin grija Patriarhiei Române.
Pr. conf. univ. dr. Lucian Farcașiu, în „Lucrarea Bisericii Ortodoxe Române în diaspora. Limite, provocări, perspective“, arată că Biserica, în afara țării‑mamă se preocupă în primul rând de misionarism – desfășurat de multe ori în condiții ostile, neprielnice, și pune accentul pe cultivarea discernământului, după îndemnul paulinic: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos“ (I Cor. 6, 12).
Partea a III‑a a lucrării conține materiale din categoria „Varia“, semnate de: lect. Univ. dr. Gina Luminița Scarlat („De la frumusețea artei la arta frumuseții. Pictura, sculptura și muzica în reflecțiile patristice despre om și viața duhovnicească“, partea I); Pr. dr. Alexandru Bulgaru, de la Centrul de cercetare Teologică Ortodoxă Interdisciplinară „Sf. Trei Ierarhi“ („Contribuția papei Grigore cel Mare la încreștinarea regatului Kent“); Drd. Vasile Robert Nechifor („Reforma protestantă în Franța și impactul ei asupra creștinilor catolici. Missa și cultul sfinților“); Pr. Lect. Univ. dr. Florin Spanache („Martiriul – fanatism sau jertfă“); Conf. Univ. Dr. Criatian Ștefan Liușnea („Perspective europene în sistemul educațional românesc. Studiu de caz: rolul profesorului de Educație fizică și sport“); Conf. Univ. Dr. Georgeta Merișor Dominte („Câteva surse biografice despre Domnitori și Sfinți Ierarhi români, în cataloagele online ale B.C.U. și B.M.M.B. din Iași“).
„Teologie și educație la Dunărea de Jos“ nr. 19 prilejuiește o lectură interesantă, instructivă, din care orice cititor își poate da seama că Universitatea și Arhiepiscopia din Galați, ambele cu titulatura „Dunărea de Jos“, se completează reciproc prin oameni de mare valoare spirituală, culturală și duhovnicească deopotrivă, care pot răspândi făclia culturii și a credinței ca pe un dar de mare preț, primit pentru a‑l împărți cu dragoste tuturor.
Violeta Ionescu
FacebookContact