Perioada Postului Mare, presărată cu modele de vieţuire duhovnicească ale sfinţilor, ne îndeamnă la imitarea vieţii lor prin practicarea virtuţilor, prin curăţirea minţii şi a inimii, prin rugăciune şi smerenie şi prin înteţirea faptelor bune. Iar în ajutorul nostru, sfinţii ne dăruie harul lor, care ne întăreşte în lucrarea mântuirii. Căci sfinţii vizitează tainic fiecare creştin, pentru a-l întări în credinţă şi dragoste creştină, făcând un pelerinaj ceresc de la Dumnezeu către sufletele credincioşilor.

După ce anul trecut, la Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul oraşului Galaţi, credincioşii de la Dunărea de Jos s-au închinat la moaştele Sf. Ier. Sofronie al Ierusalimului, aduse în România de o delegaţie a Bisericii Greciei în frunte cu ÎPS Mitropolit Dionisie de Corint, la începutul Postului Mare o altă bucurie a fost prilejuită credincioşilor gălăţeni prin aducerea unei părţi din moaştele Sf. Vasile cel Mare şi a unei părţi din rasa Sf. Cuv. Patapie Egipteanul. Evenimentul a fost posibil datorită rugăminţilor Preasfinţitului Părinte Casian, Episcopul Dunării de Jos şi bunăvoinţei aceluiaşi ÎPS Mitropolit Dionisie de Corint.

Sărbătoarea credinţei dreptmăritoare

În Anul omagial al Sf. Vasile şi al Sfinţilor Capadocieni, sfinţii au cercetat duhovniceşte pe credincioşii de la Dunărea de Jos: Imediat după Duminica a doua din post, când Sfântul Grigorie Palama ne-a învăţat curăţirea cugetului şi stăruinţa în rugăciunea inimii, în data de luni, 16 martie 2009, la ceas de vecernie, când în biserici se aude rugăciunea Sfântului Vasile:, o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, precum şi un veşmânt al Sfântului Cuvios Patapie, au fost aduse în cetatea Sfântului Andrei a Galaţiului.

Moaştele au fost întâmpinate la Catedrala Episcopală de către o mulţime de preoţi şi credincioşi, profesori de religie, studenţi teologi, elevi seminarişti. O parte dintre aceştia aveau în mâni icoane ale marelui ierarh capadocian, realizate de ei la Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei. Cu toţii au cântat troparul sfinţilor, mulţumind lui Dumnezeu pentru asemenea bucurie.

Sfintele odoare au fost purtate pe mâni de către cei doi ierarhi, binecuvântând poporul dreptcredincios, prezent la sărbătoare.

Moaştele au poposit mai întâi în mijlocul bisericii, unde au fost venerate de către preoţimea eparhiei. Aici au fost întâmpinate şi de către PS Visarion, Episcopul Tulcii, eparhie vecină.

A urmat o slujbă de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile Sale revărsate peste noi, prin binecuvântarea sfinţilor.

„În Biserica noastră Ortodoxă, tot ce are fiecare este şi pentru ceilalţi!”

În cuvântul de întâmpinare, chiriarhul Dunării de Jos a mulţumit ierarhului frate şi prieten, ÎPS Mitropolit Dionisie, pentru darul făcut tuturor credincioşilor de la Dunărea de Jos, zicând: „În viaţa noastră, sfinţii sunt modele desavârșite şi noi arătăm aceasta printr-o rugăciune, unde spunem: «Doamne, dacă n-am avea pe sfinţi rugători și bunătatea lui Dumnezeu milostivindu-se spre noi, nu am ști cum să ne rugăm lui Dumnezeu». Sfinţii sunt și învăţătorii noştri, sunt și îndrumătorii noștri; sunt și prietenii lui Dumnezeu și sunt şi prietenii noștri. Pe calea sfinţilor, când ne intâlnim, ne constituim în adevărata familie creștină.

După cum știm, în Biserica Ortodoxa Română, la inițiativa Preafericitului nostru Părinte Daniel, toţi slujitorii, credincioșii şi toate bisericile noastre, aprofundează în anul 2009 cu prilejul împlinirii a 1630 de ani de la mutarea Sa la Domnul, aspecte din viața Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalți Părinți Capadocieni. Și în eparhia noastră am încercat după puteri să descoperim prin Sfinții Capadocieni şi, mai ales, prin Sfântul Vasile cel Mare pe dăscălii, învățătorii şi povățuitorii noștri în lucrarea noastră spirituală, misionară, liturgică, educațională şi spirituală în mănăstiri şi social-filantropică în parohii.

Iată că astăzi, prin generozitatea debordantă a Înaltpreasfințitului Dionisie, un fragment din moaștele Sfântului Vasile stă în mijlocul nostru ca mare dar şi mare bucurie, lânga rasa, veșmântul care a acoperit sfintele moaște ale Sfântului Patapie – doi sfinți care au aparținut aproape aceleiași perioade, care n-au lucrat împreună în timp, dar care sunt apropiați prin evlavia Bisericii.

Sfântul Vasile a făcut prin lupta lui pentru dreapta credință, din eparhia lui centru şi bastion al Ortodoxiei. Sfântul Patapie l-a ajutat pe Sfântul Chiril al Alexandriei, prin procesiunea cu sfintele moaște ale sfinților Chir şi Ioan și a mai multor sfinți, să lupte împotriva unor jocuri păgânești care degradau viața oamenilor, arătând persoanele care ne pot îndruma în viață prin virtuți. La sfârșitul vieții sale, se spune în biografia sa, stătea în pat, fiind numai piele şi os, i se vedeau oasele, era privegheat de preoți mulți, afară erau mulți credincioși.

Înainte de a pleca din lumea aceasta a căpătat puteri şi a reușit să ridice mâna încă o dată, în semn de binecuvântare, iar pe pieptul lui se vedea ultima lui podoabă, rasa lui, una singură cât a avut, cunoscută în toată lumea. Și aşa, binecuvântandu-i, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Trupul lui a fost ridicat apoi pe atunci de către ucenici şi, spune biograful, că l-ar fi dus până în slava cerului să vadă toată lumea puterea și lucrarea lui Dumnezeu într-un om foarte bolnav și foarte firav, iar rasa lui a fost singura sa avere, ca semn al acoperirii tuturor creștinilor, cu semnul pocăinţei lui și al dragostei lui părinteşti.

Poate că și această smerită ceremonie de post, prilejuită de un pelerinaj frățesc al Înaltpreasfințitului frate Mitropolit Dionisie, la care a avut bunăvoința să participe şi iubitul frate in Hristos, Preasfințitul Visarion, reprezintă un binecuvântat prilej pentru a aprofunda, pentru noi înșine, valoare vieții sfinților atunci când ne adunăm, când suntem împreună, când ne rugăm împreună și când începem prin rugăciune să cunoaștem luptele sfinților, suferințele lor, dar și biruințele lor.

Așadar mulțumim, cu multă recunoştință, Înaltpreasfinției voastre pentru că în Postul Sfintelor Paști ați oferit un prilej unic pentru slujitorii din parohii, de la sfintele mănăstiri, pentru tineri și pentru credincioși de a se ruga lui Dumnezeu prin mijlocirea a doi mari sfinți, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Cuvios Patapie, care aparțin întregii Ortodoxii şi care unesc și mai mult păstorii între ei, popoarele între ele şi consolidează și mai mult sfânta noastră și dreapta noastră credința ortodoxă.

Să ajute Dumnezeu ca, pe cărarea sfinților, să ne întâlnim întotdeauna ca frați și prieteni şi să putem să oferim exemplul acesta tuturor celor ce au atâta trebuinţă de apropiere creştină și umană, de dragoste și, mai mult, de ajutor în încercari și în lipsuri de tot felul. Sfinții sunt întotdeauna dascălii noștrii, învățătorii noștrii și părintii noștrii. Încă un pas Înaltpreasfinția Voastră şi Preasfinția Voastră, spre frățietatea şi dragostea nostră, ni l-ați oferit cu prilejul acestei scurte şi duhovniceşti vizite pentru care vă mulţumim din adâncul sufletului!”.

Ierarhul oaspete, ÎPS Mitropolit Dionisie a arătat apoi, într-un cuvânt cald, plin de înţeles duhovnicesc, faptul că: „Sfânta Scriptură este plină de exemple ale dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni. Prezența noastră de azi este încă o pildă a iubirii lui Dumnezeu pentru dumneavoastră. Oamenii lui Dumnezeu sunt o icoană a lui Dumnezeu, suntem icoana cea nouă a unei lumi noi. Precum Adam şi Eva au pierdut Raiul și s-au aflat în afara Raiului, dar şi Raiul s-a pierdut şi s-a închis pentru ei; noi am pierdut Raiul şi, aşa cum spune Sfântul Andrei Criteanul, Arhiepiscopul din Creta, am ieșit din Rai şi am stat în afara lui, plângând. Am plâns pentru că am iubit mai mult păcatele decât virtuțile, am plâns fiindcă s-au făcut unul cu păcatul. Hristos, noul Adam, ne-a dat o lume nouă și le-a dat-o oamenilor pentru că noi trebuie să avem ca o pildă negativă pe Adam şi Eva și să fim spre calea virtuților pe calea Sfinților.

Asa cum Dumnezeu ne-a dat o cale nouă, cum a spus Sfântul Vasile cel Mare, „ne-a făcut o lume nouă”, ne-a arătat calea cea bună întru a fi pildă Dumnezeu pentru noi oamenii, pentru totdeauna. Așadar, ceea ce este nou-făcut de la Dumnezeu, este pentru noi un Izvor al iubirii şi al harului Lui. Ceea ce rămâne de la om îndumnezeit, nu este pur şi simplu oase, ci moaște pentru noi, sfințite. Și tot ce a venit în contact şi noi, deci, prin sărut, prin închinare la sfinte moaște suntem o lume şi o icoană nouă.De aceea, suntem adunați în această seară în Catedrală.

Ne-am adunat ca să cinstim sfinte moaşte, dar şi îmbrăcămintea sfinților, ca să ne îndumnezeim şi noi, ca să luăm putere în mijlocul Postului Sfintelor Paşti, ca să devenim ca o icoană a lui Dumnezeu. De aceea ne aflăm aici, în Postul Mare, pe calea virtuților, urcăm spre Cruce ca să aşteptăm Învierea, eveniment care pentru noi este un Izvor al puterii, prezentă în mijlocul nostru prin moaştele sfinților, pentru că şi noi astăzi privim în icoanele pictate ale sfinților şi vedem că Sfântul Vasile cel Mare poartă în mâini Sfânta Evanghelie, iar Sfântul Patapie ne arată Sfânta Cruce. În Biserica noastră Ortodoxa nimeni nu are nimic, tot ce are fiecare din noi este şi pentru ceilalţi. Fiecare îndeplineşte lipsurile fratelui lui. Sufletul, sfintele şi credinţa poporului, spune Sfântul Apostol Pavel, este unul şi nu se împarte.

De aceea, Preasfinţia Voastră, astăzi putem spune credincioşilor noştri să ne întâlnim pentru a cincea oara. Putem spune astăzi că, în afara de arhierei, în primul rând suntem fraţi şi am promis şi promitem şi astăzi, Preasfințiile Voastre, că trebuie neapărat să înfrăţim popoarele noastre şi episcopiile noastre. Şi să ridicăm, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, greutățile fraților. Când l-am cunoscut pentru prima dată pe ierarhul dumneavoastră, am avut senzația și încrederea că am cunoscut un ierarh foarte dinamic. Știam că am cunoscut un ierarh care poartă tot timpul grija pentru poporul şi misiunea sa. La rugămintea PS Sale am găsit de cuviinţă să vă aducem sfintele moaşte ale Sfântului Sofronie, PatriarhulIierusalimului, un Sfânt puţin cunoscut de poporul ortodox român, dar care, în scurt timp a devenit foarte cunoscut, nu ca să cultive prietenia noastră, ci ca să devină pildă credincioșilor noștri. Era atunci Postul Naşterii Domnului și acum este şi trăim în Postul Mare. Poporul are nevoie de darurile sfinţilor ca să se ridice spiritual mai sus. Și, aşa cum ați spus, Preasfinția Voastră, în chip înţelept, că în Postul Mare și programul nostru este foarte încărcat, dar am considerat că trebuie să rup din timpul meu și să vin să vă ofer două daruri neprețuite, daruri din darul pe care l-am primit ca binecuvântare a lui Dumnezeu din eparhia noastră. Sfântul Vasile cel Mare este un mare ierarh, dascăl, profesor al credinței, a cărui viață trebuie să o cunoaștem toți creștinii foarte bine. Sfântul Vasile cel Mare are și o legătură foarte puternică cu dumneavoastră, românii, o punte care leagă Patriarhia Română prin Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care este locțiitor al tronului Cezareei Capadociei, ceea ce inseamnă că sunteți un popor foarte apropiat de locurile păstoririi lui, într-un an care este dedicat Sfântului Vasile cel Mare și celorlalți sfinți din Capadocia, cu ocazia a 1630 de ani de la moartea sa, aşa cum am auzit de la Preasfințitul frate, prin hotătâre Sinodală a Bisericii Ortodoxe Române. Acest prilej minunat sperăm și ne rugăm să fie un izvor al rugăciunii, al cunoașterii sfinților din Capadocia, în chip special a Sfântului Vasile cel Mare.”.

Şi ierarhul vecin, PS Episcop Visarion, a dat glas bucuriei: „În seara aceasta am trăit un moment de bucurie și un moment de înălțare sufletească. Un moment de bucurie, pentru că ne aflăm iarăși sub cupolele acestei Catedrale majestuoase închinate Sfântului Apostol Andrei, din Galaţi, pentru a fi împreună şi a ne închina cu evlavie la moaştele a doi mari sfinți ai Bisericii noastre și anume, Sfântul Vasile cel Mare – dascăl și ierarh al Bisericii și, în același timp, Cuviosul Patapie, pe care Biserica îl prăznuiește în fiecare an în data de 8 decembrie. Este un moment și de înălțare sufletească pentru că, iată, sfinții ne cercetează din nou și, cercetându-ne sfinții, ne cercetează și Dumnezeu pentru că ei sunt prietenii lui Dumnezeu și noi, lăudându-i pe ei, lăudăm și pe Dumnezeu cel minunat întru sfinții Săi. Ne bucurăm iarăși că în mijlocul nostru se află Înaltpreasfințitul Mitropolit Dionisie al Corintului, care, iată, a avut dragostea ca după 3 luni de zile să vină din nou aici, la țărmul Dunării, la Dunărea de Jos, pentru a aduce de data aceasta două mari daruri: o particică din moaștele Sfântului Vasile cel Mare și, în același timp, și rasa Sfântului Patapie. Și pentru credincioșii tulceni, ziua aceasta are o semnificaţie deosebită pentru că, împreună cu părintele consilier, am putut participa la acest moment de înălţare sufletească, cum spunea și iubitul frate Preasfințitul Casian, că Dobrogea are mulți sfinți și Eparhia noastră, a Tulcei, se bucură să păstreze ca un odor de mare preț moaștele mucenicilor Camasis, Zoticos, Atalos şi Filipos, precum şi pe cele ale Sf. Mucenici Epictet şi Astion.”.

Pelerinaj spre sfinţenie

După aceasta, sfintele moaşte au fost depuse spre închinare în baldachinul din faţa catedralei pentru închinarea credincioşilor. Aceştia, în număr foarte mare, au putut să se închine timp de trei zile la unul dintre cei mai mare sfinţi ai Bisericii şi să primească tainic, învăţături şi sfaturi ziditoare pe calea postului, spre Înviere: „Pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă‑te dar înaintea lui Dumnezeu prin post. Mai mult; chipul în care au trăit primii oameni în rai este o imagine a postului, nu numai pentru că, ducând o viaţă îngerească, ajunseseră prin cumpătare la asemănarea cu îngerii, ci şi pentru că nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele născocite mai târziu de om: nici băutul vinului, nici tăiatul animalelor, nici toate cele câte tulbură mintea omenească. N‑am postit, şi am fost alungaţi din rai! Să postim dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfătuitor pe şarpe, care ne îndeamnă să mâncăm, ca să ne cruţăm trupul! Nu‑ţi găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune! Nu‑mi spune mie scuzele! Spune‑le lui Dumnezeu, Care ştie totul! Îmi spui că nu poţi să posteşti. Dar să te ghiftuieşti în toate zilele vieţii tale şi să‑ţi striveşti trupul sub greutatea mâncărurilor, poţi? Ştiu că doctorii nu prescriu bolnavilor mâncăruri felurite, ci post şi înfrânare. Cum dar? Dacă poţi să posteşti şi să te înfrânezi când eşti bolnav, pentru ce spui că nu poţi s‑o faci când eşti sănătos? O mică înălţare a valurilor dă la fund o corabie încărcată cu multe poveri, pe când o corabie cu o încărcătură potrivită trece uşor prin furtună, că n‑o împiedică nimic să plutească pe deasupra valurilor. Tot aşa se întâmplă şi cu trupurile oamenilor. Împovărate necontenit cu prea multă mâncare, trupurile se îmbolnăvesc cu uşurinţă; dar, dacă folosesc mâncare puţină şi uşoară, scapă şi de suferinţa pe care o aşteaptă de pe urma bolii, ca de o furtună ce se porneşte împotriva lor, dar se depărtează şi de suferinţa care începe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stâncă din mijlocul mării.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia I – Despre post, III‑IV)

Sfinţi care cheamă sfinţi

Dar binecuvântarea lui Dumnezeu revărsată prin sfinţii Lui nu s-a oprit doar în această zi. În data de 18 martie, zi aniversară pentru chiriarhul Dunării de Jos, la iniţiativa căruia au fost posibile aceste momente pline de sfinţenie, un nou dar spiritual a poposit în Catedrala Dunării de Jos. Este vorba de o părticică din moaştele Sfinţilor Mărturisitori Neomartiri din Samotracia, Grecia, aduse de o delegaţie în frunte cu ÎPS Mitropolit Antim de Alexandroupolis. Moaştele au fost puse la venerare lângă celelate sfintele relicve, iar credincioşii s-au putut închina până seara târziu.

Ca semn al prieteniei şi al comuniunii dintre doi ierarhi, prieteni şi ucenici ai Mântuitorului Hristos, înaltul ierarh grec a slujit în Catedrală Episcopală alături de chiriarhul Dunării de Jos la Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, la care au participat credincioşi şi slujitori ai altarelor de la multe parohii.

La final, PS Episcop Casian a mulţumit darului făcut de către ÎPS Sa Antim spunând: „E o atmosferă duhovnicească plină de încărcătură sfânta in sufletele noastre pentru că ne apropiem de Duminica Sfintei Cruci, Domnul ne poartă pe toți prin Sfânta Sa Cruce și primește toate suferințele noastre ca daruri. Lumea nu dorește suferințele nimănui, noi fugim de suferință ,noi fugim de oamenii suferinzi; Hristos Domnul ne ia in brațe când suferim spunând: „veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, și adaugă la această încărcătură duhovnicească mai mulți prieteni ai Lui Dumnezeu care au venit începând de Luni aici la această Sfântă Catedrală ca semn de mare binecuvântare în Postul Paștelui.

Mai întâi a venit Sfântul Vasile cel Mare cu părticica moaștelor sale. El era în evlavia noastră,el este in Liturghia noastră, dar nu era pe teritoriul acestei Eparhii, o părticică din Sfântul Vasile viu, este acum aici. De asemenea am primit rasa, veșmântul Sfântului Patapie Egipteanul, mare vindecător de cancer in aceeași perioadă cu Sfântul Vasile. S-a adăugat astăzi o noua mărturie a vizitatorilor sfinți pentru evlavia slujitorilor și poporului de la Dunărea De Jos, Sfinții Neomartiri din Samotracia, faimoasa insula a antichității, a zeiței Niche; zeița a murit, a fost o victorie falsă adevărata viața a arătat-o Hristos care a biruit moartea și Neomartirii din Samotracia,cum ne va spune însoțitorul și aducătorul lor,un fragment, o coastă se află la venerare,este Înaltpreasfințitul prieten și frate întru Hristos, Antim Mitropolitul de Alexandrupolis la limita dintre Grecia de Nord și intrarea in Turcia, spre Constantinopol.

Și îl rog pe Înalt Prea Sfințitul frate sa tălmăcească semnificația zilei de astăzi ca să nu creadă cineva că a venit pentru vreun om astăzi aici muritor să renunțați imediat la aceasta , să veniți pentru Hristos și pentru rugăciuni pentru mine și pentru păstori, pentru preoți si pentru cei ce nu se roagă și să faceți la fel la ziua de naștere, chemați-L pe Mântuitorul Hristos la masa nu numai pe mai marii sau pe mai micii lumii, chemați pe prietenul cel mai bun care este Iisus Hristos, care nu vă va condamna,nu vă va lauda,nu vă va izgoni,ci vă va spune cine sunteţi!”.

La rândul său, ÎPS Antim de Alexandroupolis a subliniat importanţa evenimentului, vorbind şi despre viaţa Sfinţilor Neomartiri: „La o zi ca aceasta, Prea Sfinția Voastră, nu puteam să lipsesc. Dar am considerat că este într-adevăr o binecuvântare de la Dumnezeu să fiu astăzi alături de Prea Sfinția voastră ca să sărbătorim împreună. Pentru că și astăzi aici, este o binecuvântare a lui Dumnezeu ca să luăm atâta putere cât și speranță.

Este a 2-a oară când vin eu la Galați, alături de fratele meu Casian al Dunării De Jos care este un episcop și un ierarh foarte cinstit și foarte iubit de poporul elen, și ori de câte ori vine in Grecia, Prea Sfințitul Casian tot timpul ne vorbește despre iubirea pe care o aveți voi, poporul roman, poporul Eparhiei Dunării De Jos, față de biserica și de Episcop. Ne vorbește și ne arată despre evlavia poporului, despre evlavia clerului, monahilor, monahiilor, bărbaților, femeilor până și cea a copiilor și m-am gândit foarte mult ce dar pot să aduc unui om așa de spiritual așa cum este Prea Sfințitul Casian și m-am gândit să aduc și să împărtășesc cu voi o experiență pe care o am din Eparhia in care păstoresc. Samotracia este o insulă a Marii Egee, care așa cum știm cu toții din Sfânta Scriptură ,este primul pas pe care l-a făcut și prima oprire pe care a făcut-o Sfântul Apostol Pavel de când a venit din Asia spre Grecia,in perioada antică dădeau atunci slavă la cei 12 Dumnezei. Dar am avut binecuvântare de la Dumnezeu acum aproape 2000 de ani să vina și să calce Sfântul Apostol la insula și la poporul elen și să schimbe conștiința poporului ca să dărâme zidurile, și imediat au construit biserici spre slava Sfintei Treimi. De acolo a început Sfântul Apostol Pavel și continuat cu predica sa dar și cu Evanghelia spre propovăduirea poporului elen, și au trecut multe secole de când Sfântul Apostol Pavel a călcat pe insula și a ajuns in timpul turco-crației, și anume in 1821.Turcii au venit in insula aceasta in 1821 și au omorât toată populația insulei nerămânând nici un copil,nici un bărbat,și nici o femeie pe insulă. Au adunat numai câțiva copii ca să facă un fel de comerț, adică au vândut copii grecilor din insula respectiva in Egipt, acolo erau 5 copii foarte mici.

După 20 de ani copiii au ajuns la vârsta de 20 de ani fiind musulmani in Egipt,dar cineva vrând să vadă câteva aspecte din viața lor, a vorbit cineva cu ei și a descoperit că sunt greci de origine,și ortodocși, greci creștin-ortodocși.Ca prin minune conștiința lor a revenit, și au cerut imediat să fie botezați in credința părinților lor, şi atunci preoții din Alexandria au spus că nu este permis botezul pentru a doua oară și cei cinci bărbați au făcut ce au făcut toți neomartirii Bisericii noastre,au plecat imediat din Egipt, și s-au întors in casa părinților, în Samotracia. Când au ajuns în patria lor, au spus la toată lumea că erau creștini plecați de acolo, făcuți musulmani in Egipt dar acum s-au întors pentru a arăta credința lor strămoșească tuturor oamenilor. Și imediat cum au aflat turcii, au dat comandă să fie omorați imediat; le-au agățat mâinile în cârlige, în cuie și după multe zile și-au dat sufletul lor. Credincioșii care se aflau in jurul lor, le spuneau: «nu vă temeți de ei, nu vă temeți că imediat vine Hristos in ajutorul vostru.» Și mergeau sub locul unde erau spânzurați și puneau în cutiuțe sângele martirilor.

Această mărturie v-am adus astăzi, o bucată din moaștele Sfinților Neomartiri și împărtășesc și împart cu voi astăzi și cu Preasfințitul Casian tezaurul cel mai scump, pe care îl am eu astăzi in Eparhia mea, și am considerat că fac ceva corect după conștiința mea, aduc un dar la un popor evlavios așa cum sunteți dumneavoastră.

Mesajul de astăzi este: «să-L iubim pe Dumnezeu cu toate puterile noastre!».Și dacă cineva ne cere să dăm viața noastră lui Dumnezeu și pentru iubirea Sa, atunci să o facem așa cum au făcut-o Neomartirii. Sunt mulți oameni care cer să ne întoarcem la perioada antică, și a avem pe cei 12 dumnezei, dar multă lume este speriată de ce se întâmplă in lumea de astăzi, și in societățile noastre, pentru că lipsește Dumnezeu. Dumnezeu și Hristos trebuie să fie persoanele principale ale societății noastre dar și ale familiei noastre,Mântuitorul trebuie să fie aproape de noi oriunde,chiar la masă unde mâncăm,pe stradă unde ne plimbăm și să avem urechile și ochii deschiși, să-I auzim și să-L privim in fiecare zi;Cu Dumnezeu împreună, noi nu putem să ne speriem de nimic, nici de criza economica dar nici de moarte. Nimic nu ne sperie dacă Dumnezeu este cu noi,Martirii pe care i-am adus astăzi arată și ei acest lucru,și ei au avut viața lor, erau tineri dar nu mai puțin se gândeau la Hristos, Cei 5 Neomartiri sunt o dovadă foarte importantă pentru noi martiri ai Bisericii Ortodoxe ceea ce înseamnă ca și noi putem să fim martiri astăzi, chiar aici unde ne aflăm numai că trebuie să fim pregătiți să dăm viața noastră pentru Hristos,pentru aproapele nostru.

Când am poposit astăzi la Catedrală și am văzut cum lumea așteaptă să se închine la Sfintele Moaște, am spus că icoana asta o voi “lipi” de astăzi in inima mea și o i-au împreună cu mine ca să arăt și să împărtășesc icoana și imaginea respectivă turmei mele, la oamenii pe care ii păstoresc in Eparhia mea.

De aceea vă mulțumim foarte mult Prea Sfinția Voastră pentru bucuria pe care ne-ați dat-o și binecuvântarea, care a fost una foarte puternică prin care noi ne-am împuternicit spiritual in mijlocul Postului Mare. Eu vă urez astăzi “La Mulți Ani” și o mai mare urare ca asta este să vă bucurați de turma Preasfinției Voastre,și de poporul evlavios pe care îl văd astăzi in Sfânta Catedrală. Și copiii mici pe care i-am primit astăzi aici la Biserică, și i-am văzut și am vorbit cu ei, sunt intr-adevăr speranțe nu numai ale Bisericii, dar și a întregii societăți.”.

Catedrala Dunării de Jos – casă a sfinţilor

Timp de câteva zile, pelerinii gălăţeni şi nu numai au ptutu să se închine la moaştele Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Patapie şi a Sfinţilor Neomartiri. Şi pentru dragostea arătată lor, aceste mici părticele ale sfinţilor, în care se află întreg, haric şi tainic, sfinţii, au rămas la Catedrală, adăugându-se în racla cu sfinte moaşte ale celorlalţi sfinţi.

De aici, ei vor binecuvânta şi sfinţi întreaga eparhie, pe credincioşi şi pe păstori, împreună cu faptele lor, ca semn al comuniunii ce se crează între oamenii curaţi şi sfinţii lui Dumnezeu.

Se cade dar, să mulţumim Domnului, Cel minunat întru sfinţii Săi, care ne binecuvintează permanent cu clipe sfinţitoare, cinstind mai profund sfintele moaşte ale tuturor sfinţilor ce îi avem printre noi, iar în acest an jubiliar, mai ales pe cele ale Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, „împăratul cuvintelor dumnezeieşti”, cel ce neobosit ne învaţă: „Nu te mândri niciodată faţă de nimeni, nici faţă de cel mai mare păcătos! Adeseori, smerenia mântuieşte pe cel cu multe şi mari păcate. Toate faptele Domnului ne învaţă smerenia. Când era prunc, era în peşteră; şi nu în pat, ci în iesle; în casa unui teslar şi a unei sărmane mame, supunându‑Se mamei Lui şi logodnicului ei; a fost învăţat şi a auzit lucruri pe care n‑avea nevoie să le înveţe şi să le audă; a stat înaintea arhiereilor cum stă un acuzat; a fost scuipat de slugi şi de cei mai josnici robi… Astfel, Domnul nostru a străbătut de la naştere până la sfârşitul Său pe toate cele omeneşti… Nu fi aspru când dojeneşti, nici grabnic şi pătimaş când mustri, că şi aceasta este tot mândrie. Nu osândi pe alţii pentru toate fleacurile, ca şi când tu ai fi cu desăvârşire drept. Priveşte cu ochi înţelegători pe cei ce greşesc şi ridică‑i duhovniceşte din păcatul lor…Pe scurt, urmăreşte atât de mult smerenia, ca şi cum ai fi îndrăgostit de ea. Îndrăgeşte‑o şi te va slăvi.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia a XX‑a – Despre smerenie, I, IV, VI, VII)